"-O iubire mare e mai curand un proces de autosugestie...Trebuie timp si trebuie complicitate pentru formarea ei.De cele mai multe ori te obisnuiesti greu, la inceput, sa-ti placa femeia fara care mai tarziu nu mai poti trai.Iubesti intai din mila, din indatorire, din duiosie, iubesti pentru ca stii ca asta o face fericita, iti repeti ca nu e loial sa o jignesti, sa inseli atata incredere.Pe urma te obisnuiesti cu surasul si vocea ei, asa cum te obisnuiesti cu un peisaj.Si treptat iti trebuieste prezenta ei zilnica.Inabusi in tine mugurii oricaror altor prietenii si iubiri.Toate planurile de viitor ti le faci in functie de nevoile si preferintele ei.Vrei succese ca sa ai surasul ei.
Iti construiesti casa pentru o femeie, cumperi mobila pe care a ales-o ea, iti fixezi deprinderile cum a dorit ea.Toate planurile tale de viitor pana la moarte sunt facute pentru doi insi.A plecat de acasa si esti necontenit ingrijorat sa nu i se intample ceva...Te strapunge ca un stilet orice aluzie despre ea si esti nebun de fericire cand, dupa greutati materiale si umilinte uneori, ai izbutit sa-i faci o surpriza care s-o uimeasca de placere.
Trebuie sa se stie ca si iubirea are riscurile ei.Ca acei care se iubesc au drept de viata si de moarte unul asupra celuilalt."
A spus-o unul din marii nostri "misogini",dar un minunat scriitor: CAMIL PETRESCU....probabil in perioada cind era indragostit de Cella Serghi...sau nu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu