Frumusetea retetiei pentru Sangria este faptul ca este o reteta simpla si delicioasa si devine din ce in ce mai gustoasa pe masura ce adaugati ingrediente. Este greu sa adaugati ingredientul gresit. Doar ganditi-va la fructele, condimentele si bauturile dvs preferate. Raciti si serviti.
Ingrediente
* 1 sticla de vin rosu (Cabernet Sauvignon, Merlot, Rioja, Zinfandel, Shiraz)
* 1 lamaie taiata felii
* 1 portocala taiata felii
* 2 linguri de zahar
* 1 paharel de brandy
* 2 pahare de apa minerala
Preparare
Turnati vinul intr-un bol si stoarceti sucul de la feliile de lamaie si portocala. Puneti feliile de fructe in vin (scoateti semintele daca este posibil) si adaugati zaharul si brandy-ul. Lasati la rece peste noapte. Adaugati apa minerala inainte de servire.
Daca doriti sa serviti Sangria imediat, folositi vin rosu racit si serviti cu multa gheata.
Idei
Daca doriti sa faceti Sangria dvs mai deosebita, puteti adauga capsuni taiate, piersici, afine, zmeura, kiwi, un pic de gin, brandy sau rom, un pahar de bere de ghimbir, suc de lamaie sau suc de limeta.
joi, 30 iulie 2009
miercuri, 8 iulie 2009
vineri, 3 iulie 2009
FERICIREA
Fericirea n-are nimic de-a face cu placerea sau implinirea dorintelor. Asa cum n-are nimic a face cu virtutea sau cu binele sau orice forma de curatare sufleteasca care te conduce spre "pacea" interioara. Nici desfraul nu trebuie sa existe ca mod de viata, ci ca episod revelator. In momentul in care barierele sunt rupte apare cunoasterea de sine. Si totodata realizarea tragediei - tragedia ca unele lucruri nu se pot repara, tragedia ca esti condamnat sa fii liber sa alegi si tragedia ca nu poti incalca legile cetatii.
Astfel, poti decoperi fericirea in lucruri aparent triste sau urate: in depresie, in migrene, in boala, intr-o zi obositoare de munca, intr-o inima franta, in alcool sau droguri. Nu ele sunt sursa fericirii, ci tu. Bineinteles lucrurile care te fac cel mai fericite sunt cele placute si viata ar fi imposibila fara ele. Fara razele calde de soare care te mangaie vara pe fata, fara baltocile in care ploaia face cruciulite si bulbuci toamna, fara focul dragostei care te arde pe dinauntru, fara bucuria cadoului de Craciun, fara o atingere, un zambet, o imbratisare, ne ofilim ca o floare, ca un pui instrainat de mama sa. Fericirea este insusi vectorul vital, confundandu-se in acest fel cu viata. Fericirea este viata.
Iar asta o deosebeste de hedonismul in sens tare: satisfacerea tuturor placerilor si implinirea tuturor dorintelor nu sunt suficiente. In toata sarada asta a realului trebuie sa accepti ca nu exista absolut, perfectiune, asa cum ne exista nici o destinatie a drumului pe care mergem. Eu unul nu voi putea niciodata sa fiu ceea ce mi-am dorit de-a lungul anilor sa fiu, ceea ce m-am fortat sa devin, cel in care am vrut sa ma transform, plangandu-mi esec dupa esec. Mi-a fost amar orice castig, orice implinire, atata vreme cat le-am simtit absurdul, lipsa de sens, goliciunea atunci cand am ramas singur fata in fata cu ele. Tot timpul este vorba de repere, de oamenii din jur, de prieteni, de familie, de cei care conteaza. Pentru ei si din cauza lor am suferit eu de-a lungul timpului.
Fericirea e negatia a tot ceea ce am crezut ca este pana acum. Fericirea este o perpetua razgandire. Fericirea este sa te accpeti asa cum esti, cu toate slabiciunile umane inerente; pentru ca nu ai sa gasesti decati in povesti inflorite oameni care sa nu greseasca, sa nu fie doborati, sa nu fie lasi. Si totodata inseamna sa vrei mereu mai mult, sa incerci sa-ti depasesti limitele, chiar si atunci cand abia iti mai tragi sufletul, cand nu ai resurse dar tot vrei sa invingi, cand te ridici din cenusa tinzand spre supraom.
De ce facem toate astea? De ce suferim atat? De ce ne zbatem in viata atat? De ce suntem atat de antagonici in ceea ce credem si facem? De ce, cu ce scop, pentru ce rost? Nimeni nu stie. Sa-i spunem fericire.
http://masinadevise.blogspot.com/2008/10/cautarea-fericirii.html
Astfel, poti decoperi fericirea in lucruri aparent triste sau urate: in depresie, in migrene, in boala, intr-o zi obositoare de munca, intr-o inima franta, in alcool sau droguri. Nu ele sunt sursa fericirii, ci tu. Bineinteles lucrurile care te fac cel mai fericite sunt cele placute si viata ar fi imposibila fara ele. Fara razele calde de soare care te mangaie vara pe fata, fara baltocile in care ploaia face cruciulite si bulbuci toamna, fara focul dragostei care te arde pe dinauntru, fara bucuria cadoului de Craciun, fara o atingere, un zambet, o imbratisare, ne ofilim ca o floare, ca un pui instrainat de mama sa. Fericirea este insusi vectorul vital, confundandu-se in acest fel cu viata. Fericirea este viata.
Iar asta o deosebeste de hedonismul in sens tare: satisfacerea tuturor placerilor si implinirea tuturor dorintelor nu sunt suficiente. In toata sarada asta a realului trebuie sa accepti ca nu exista absolut, perfectiune, asa cum ne exista nici o destinatie a drumului pe care mergem. Eu unul nu voi putea niciodata sa fiu ceea ce mi-am dorit de-a lungul anilor sa fiu, ceea ce m-am fortat sa devin, cel in care am vrut sa ma transform, plangandu-mi esec dupa esec. Mi-a fost amar orice castig, orice implinire, atata vreme cat le-am simtit absurdul, lipsa de sens, goliciunea atunci cand am ramas singur fata in fata cu ele. Tot timpul este vorba de repere, de oamenii din jur, de prieteni, de familie, de cei care conteaza. Pentru ei si din cauza lor am suferit eu de-a lungul timpului.
Fericirea e negatia a tot ceea ce am crezut ca este pana acum. Fericirea este o perpetua razgandire. Fericirea este sa te accpeti asa cum esti, cu toate slabiciunile umane inerente; pentru ca nu ai sa gasesti decati in povesti inflorite oameni care sa nu greseasca, sa nu fie doborati, sa nu fie lasi. Si totodata inseamna sa vrei mereu mai mult, sa incerci sa-ti depasesti limitele, chiar si atunci cand abia iti mai tragi sufletul, cand nu ai resurse dar tot vrei sa invingi, cand te ridici din cenusa tinzand spre supraom.
De ce facem toate astea? De ce suferim atat? De ce ne zbatem in viata atat? De ce suntem atat de antagonici in ceea ce credem si facem? De ce, cu ce scop, pentru ce rost? Nimeni nu stie. Sa-i spunem fericire.
http://masinadevise.blogspot.com/2008/10/cautarea-fericirii.html
Abonați-vă la:
Postări (Atom)