Draga Mos Craciun,
Ignorand nesiguranta mea in privinta existentei tale, voi incepe obligatoria scrisoare catre tine pentru ca…de!cica atat cat esti copil, tre’ sa crezi in povesti si-n Mosi Craciuni. Daca m-as lua dupa vorba aia: “Ce vezi in fata, aia ai”,ar trebui sa bat apropo-uri cum ca tu nu prea ai exista, dar …de dragul amagirii, voi ignora si vorba asta…
Promit ca nu-ti voi mai pune capacane pentru soareci pentru a te gasi a doua zi lesinat langa brad(nu pentru ca n-as vrea sa te vad, ci pentru ca faci tu ce faci, si mereu gasesc cainele in locul tau). Voi renunta si la camera de filmat pentru ca spiridusii umbla si fac trucaje in care te schimba pe tine in parintii mei. Esti tare smecher si nazdravan, Mos Craciune, fapt pentru care o sa trag de sfori si o sa-I spun lui Mos Nicolae sa-ti falimenteze fabrica de jucarii. Ha !ha!Sau…daca preferi asta in locul celeilalte, o sa ma fac, din pacate,ca ploua in schimbul…unei bonus substantial pe care mi-l vei lasa sub brad! Si n-o lua ca pe o mita pentru ca e doar o stimulare a bunei functionari a spiritului Craciunului!
Pentru ca ar fi cazul sa trecem la subiect, dupa o introducere cu rol de a te pune in tema cu mediul in care vei intra de dragul Craciunului, sa trecem la afaceri!Cum anul trecut probabil ca ti-au ramas cadourile in cosul prin care ai incercat sa te strecori si la mine n-a ajuns mare lucru, iti propun crestineste sa te revansezi anul acesta! Poti pasi cu incredere catre brad pentru ca ti-am spus: fara capcane de soareci, fara camere de filmat defecte…Oricum, stii cum e vorba: Cine sapa groapa altuia…nu poate fi acuzat de egoism si sincer, in perioada asta a anului, egoismul e un pacat mai grav decat porunca a8-a. Revenind! Ma gandeam ca daca ai cara lucruri mai substantiale, asta te-ar ajuta sa slabesti…sper doar sa nu faci hernie! Ma gandeam ca ai putea sa-mi aduci o noua camera in apartament, un laptop de ultima ora, caiete care-si fac temele singure, doua imprimante, un scanner si o tona de dulciuri care nu ingrasa! Stiu, stiu…Ma intrebi daca nu cumva vreau si contul tau din banca…Nu e o idee rea!
Cred ca asta ar fi primul plan. Restul dorintelor le las pe anul viitor, nu vreau sa te incarc!Sa fii cuminte pana vine Craciunul si sa nu cauti pretexte sa nu-mi aduci toate cadourile pentru ca te-am descoperit anul trecut cand ai spus ca te-ai blocat in cosul casei vecine cand de fapt ai stat la petrecere cu renii tai!
Cu drag, una din cele mai cuminti locuitoare ale Pamantului
PS: Mi-ai face o favoare daca ai incerca ( subtil, totusi) sa-I dai de inteles tatei ca daca Mos Craciun poate intra prin cosul casei, asta nu inseamna ca oricine poate!Stii, l-am surprins anii trecuti deghizat in costum de Mos, incercand sa intre pe acolo! Doar ca n-a reusit! Asta merita…daca a incercat sa se dea drept altcineva! Multumesc inca o data si stiu ca esti la fel de nerabdator ca si mine sa traim magia Craciunului!
vineri, 18 decembrie 2009
sâmbătă, 12 decembrie 2009
un scriitor genial
Dacă pentru o clipă Dumnezeu ar uita că sunt o marionetă din cârpă şi mi-ar dărui o bucăţică de viaţă, probabil că n-aş spune tot ceea ce gândesc, însă în mod categoric aş gândi tot ceea ce zic.
Aş da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valorează, ci pentru ceea ce semnifică.
Aş dormi mai putin, dar aş visa mai mult, înţelegând că pentru fiecare minut în care închidem ochii, pierdem şaizeci de secunde de lumină. Aş merge când ceilaţi se opresc, m-aş trezi când ceilalţi dorm. Aş asculta când ceilalţi vorbesc şi cât m-aş bucura de o îngheţată cu ciocolată!
Dacă Dumnezeu mi-ar face cadou o bucăţică de viaăţ, m-aş îmbrăca foarte modest, m-aş întinde la soare, lăsând la vederea tuturor nu numai corpul, ci şi sufletul meu.
Doamne Dumnezeul meu dacă aş avea inimă, aş grava ura mea peste ghiaţă şi aş aştepta până soarele răsare. Aş picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, şi un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-aş oferi-o lunii. Aş uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simţi durerea spinilor şi sărutul încarnat al petalelor ...
Dumnezeul meu, daca aş avea o bucăţică de viaţă ... N-aş lăsa să treacă nici o zi fără să le spun oamenilor pe care îi iubesc, că îi iubesc. Aş convinge pe fiecare femeie sau bărbat spunându-le că sunt favoriţii mei şi aş trăi îndrăgostit de dragoste.
Oamenilor le-aş demonstra cât se înşală crezând că nu se mai îndrăgostesc când îmbătrânesc, neştiind ca îmbătrânesc când nu se mai îndrăgostesc! Unui copil i-aş da aripi, dar l-aş lăsa să înveţe să zboare singur. Pe bătrâni i-aş învăţa că moartea nu vine cu bătrâneţea, ci cu uitarea. Atâtea lucruri am învăţat de la voi, oamenii ... Am învăţat că toată lumea vrea să trăiască pe vârful muntelui, însă fără să bage de seamă că adevărata fericire rezidă în felul de a-l escalada. Am învăţat că atunci când un nou născut strânge cu pumnul lui micuţ, pentru prima oară, degetul părintelui, l-a acaparat pentru întotdeauna.
Am învăţat că um om are dreptul să se uite în jos la altul, doar atunci când ar trebui să-l ajute să se ridice. Sunt atâtea lucruri pe care am putut să le învăţ de la voi, dar nu cred că mi-ar servi, deoarece atunci când o să fiu băgat în interiorul acelei cutii, înseamnă că în mod nefericit mor.
Spune întotdeauna ce simţi ţi fă ceea ce gândeşti. Dacă aş ştii că asta ar fi ultima oară când te voi vedea dormind, te-aş îmbrăţişa foarte strâns şi l-aş ruga pe Dumnezeu să fiu păzitorul sufletului tău. Dacă aş ştii că asta ar fi ultima oară când te voi vedea ieşind pe uşă, ţi-aş da o îmbrăţişare, un sărut şi te-aş chema înapoi să-ţi dau mai multe. Dacă aş ştii că asta ar fi ultima oară când voi auzi vocea ta, aş înregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o dată şi încă o dată până la infinit. Dacă aş ştii ca acestea ar fi ultimele minute în care te-aş vedea, aş spune "te iubesc" şi nu mi-aş asuma, în mod prostesc, gândul că deja ştii.
Întotdeauna există ziua de mâine ţi viaţa ne dă de fiecare dată altă oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar dacă cumva greşesc şi ziua de azi este tot ce ne rămâne, mi-ar face plăcere să-ţi spun cât te iubesc, că niciodată nu te voi uita.
Ziua de mâine nu-i este asigurată nimănui, tânăr sau bătrân. Azi poate să fie ultima zi când îi vezi pe cei pe care-i iubeşti. De aceea, nu mai aştepta, fă-o azi, întrucât dacă ziua de mâine nu va ajunge niciodată, în mod sigur vei regreta ziua când nu ţi-ai făcut timp pentru un surâs, o îmbrăţisare, un sărut şi că ai fost prea ocupat ca să le conferi o ultimă dorinţă. Să-i menţii pe cei pe care-i iubeşti aproape de tine, spune-le la ureche cât de multă nevoie ai de ei, iubeşte-i şi tratează-i bine, ia-ţi timp să le spui "îmi pare rău", "iartă-mă", "te rog" şi toate cuvintele de dragoste pe care le ştii.
Nimeni nu-şi va aduce aminte de tine pentru gândurile tale secrete. Cere-i Domnului tăria şi înţelepciunea pentru a le exprima. Demostrează-le prietenilor tăi cât de importanţi sunt pentru tine.
Gabriel Garcia Marquez
Aş da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valorează, ci pentru ceea ce semnifică.
Aş dormi mai putin, dar aş visa mai mult, înţelegând că pentru fiecare minut în care închidem ochii, pierdem şaizeci de secunde de lumină. Aş merge când ceilaţi se opresc, m-aş trezi când ceilalţi dorm. Aş asculta când ceilalţi vorbesc şi cât m-aş bucura de o îngheţată cu ciocolată!
Dacă Dumnezeu mi-ar face cadou o bucăţică de viaăţ, m-aş îmbrăca foarte modest, m-aş întinde la soare, lăsând la vederea tuturor nu numai corpul, ci şi sufletul meu.
Doamne Dumnezeul meu dacă aş avea inimă, aş grava ura mea peste ghiaţă şi aş aştepta până soarele răsare. Aş picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, şi un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-aş oferi-o lunii. Aş uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simţi durerea spinilor şi sărutul încarnat al petalelor ...
Dumnezeul meu, daca aş avea o bucăţică de viaţă ... N-aş lăsa să treacă nici o zi fără să le spun oamenilor pe care îi iubesc, că îi iubesc. Aş convinge pe fiecare femeie sau bărbat spunându-le că sunt favoriţii mei şi aş trăi îndrăgostit de dragoste.
Oamenilor le-aş demonstra cât se înşală crezând că nu se mai îndrăgostesc când îmbătrânesc, neştiind ca îmbătrânesc când nu se mai îndrăgostesc! Unui copil i-aş da aripi, dar l-aş lăsa să înveţe să zboare singur. Pe bătrâni i-aş învăţa că moartea nu vine cu bătrâneţea, ci cu uitarea. Atâtea lucruri am învăţat de la voi, oamenii ... Am învăţat că toată lumea vrea să trăiască pe vârful muntelui, însă fără să bage de seamă că adevărata fericire rezidă în felul de a-l escalada. Am învăţat că atunci când un nou născut strânge cu pumnul lui micuţ, pentru prima oară, degetul părintelui, l-a acaparat pentru întotdeauna.
Am învăţat că um om are dreptul să se uite în jos la altul, doar atunci când ar trebui să-l ajute să se ridice. Sunt atâtea lucruri pe care am putut să le învăţ de la voi, dar nu cred că mi-ar servi, deoarece atunci când o să fiu băgat în interiorul acelei cutii, înseamnă că în mod nefericit mor.
Spune întotdeauna ce simţi ţi fă ceea ce gândeşti. Dacă aş ştii că asta ar fi ultima oară când te voi vedea dormind, te-aş îmbrăţişa foarte strâns şi l-aş ruga pe Dumnezeu să fiu păzitorul sufletului tău. Dacă aş ştii că asta ar fi ultima oară când te voi vedea ieşind pe uşă, ţi-aş da o îmbrăţişare, un sărut şi te-aş chema înapoi să-ţi dau mai multe. Dacă aş ştii că asta ar fi ultima oară când voi auzi vocea ta, aş înregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o dată şi încă o dată până la infinit. Dacă aş ştii ca acestea ar fi ultimele minute în care te-aş vedea, aş spune "te iubesc" şi nu mi-aş asuma, în mod prostesc, gândul că deja ştii.
Întotdeauna există ziua de mâine ţi viaţa ne dă de fiecare dată altă oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar dacă cumva greşesc şi ziua de azi este tot ce ne rămâne, mi-ar face plăcere să-ţi spun cât te iubesc, că niciodată nu te voi uita.
Ziua de mâine nu-i este asigurată nimănui, tânăr sau bătrân. Azi poate să fie ultima zi când îi vezi pe cei pe care-i iubeşti. De aceea, nu mai aştepta, fă-o azi, întrucât dacă ziua de mâine nu va ajunge niciodată, în mod sigur vei regreta ziua când nu ţi-ai făcut timp pentru un surâs, o îmbrăţisare, un sărut şi că ai fost prea ocupat ca să le conferi o ultimă dorinţă. Să-i menţii pe cei pe care-i iubeşti aproape de tine, spune-le la ureche cât de multă nevoie ai de ei, iubeşte-i şi tratează-i bine, ia-ţi timp să le spui "îmi pare rău", "iartă-mă", "te rog" şi toate cuvintele de dragoste pe care le ştii.
Nimeni nu-şi va aduce aminte de tine pentru gândurile tale secrete. Cere-i Domnului tăria şi înţelepciunea pentru a le exprima. Demostrează-le prietenilor tăi cât de importanţi sunt pentru tine.
Gabriel Garcia Marquez
let me hear you pray,baby!
Vatican Press Release: "Be all Women informed that lying in bed, naked, entangled with somebody and screaming: *Oh my God * *Oh my God * *Oh my God * will NOT be considered PRAYING
sâmbătă, 28 noiembrie 2009
vineri, 27 noiembrie 2009
de tot risul
Am murit de ris citind asta azi....urmati link-ul:cum sa faci sex crestineste
si continuarea:cum sa faci sex crestineste part2
si continuarea:cum sa faci sex crestineste part2
duminică, 22 noiembrie 2009
SINT UN PACATOS,PARINTE!
La părintele Vintilă
Vine-Arvinte, cam sfios
Şi se roagă: - Fie-ţi milă
De un suflet păcătos!
Chiar în săptamâna mare
Când tot omul e smerit
Şi posteşte cu-ndurare,
Uite, am păcătuit !
- Ai furat ? întreabă popa
- Nu prea sfinte! Fără vrere
M-am dat răului şi hopa
În grădină c'o muiere !
- Vai de mine, vai de mine ...
Greu păcat ai săvârşit ...
Însă dacă-mi spui cu cine,
Poate vei fi mântuit.
- Nu pot, a răspuns Arvinte
Să-mi fac chinul şi mai greu
Nu pot s-o divulg Părinte
Că mă bate Dumnezeu !
... Era'naltă şi frumoasă,
Părul blond şi ochi de jar,
Gura dulce, voluptoasă,
Dinţii de mărgăritar ...
- Nu cumva ai fost cu Tantzi
Din Smardan, de peste drum ?
- Nu pot s-o divulg că Domnul
Mă trăzneşte chiar acum !
... Şi-avea flori la cingătoare,
Trup de crin îmbobocit,
Mijlocel de fată mare,
Numai bună de iubit ...
- Poate-ai fost cu Mitza Creaţa
Cea uşoară ca un fulg ?
- Cere-mi tot, ba chiar şi viaţa,
Însă nu pot s-o divulg !
... Durdulie, 'mbujorată,
Numai cântec, numai joc,
Când te-a strâns în braţe-odată,
Ai simţit în vine foc !
- Mai Arvinte-ai fost cu Leana
Care şade pe Neptun ?
- Oh! Degeaba-mi zgândări rana,
Fiindcă tot nu pot să spun !
O comoară tăinuită,
Fruct în dragoste scăldat,
Toată plină de ispită,
Toată plină de păcat!
- Bine, du-te, meditează,
Şi vii mâine mai dispus,
Domnul să te aibe-n pază!
- Sărut dreapta! Şi s-a dus.
Ajungând în colţ, ca vântu'
S-a-ntâlnit cu Calistrat
Care-ntreabă: - Ei, Prea Sfântul
De păcat te-a dezlegat ?
- Încă nu! răspunse-Arvinte
Foarte vesel şi vioi,
Dar aflai de la Părinte
Încă trei adrese noi !
ION MINULESCU
Vine-Arvinte, cam sfios
Şi se roagă: - Fie-ţi milă
De un suflet păcătos!
Chiar în săptamâna mare
Când tot omul e smerit
Şi posteşte cu-ndurare,
Uite, am păcătuit !
- Ai furat ? întreabă popa
- Nu prea sfinte! Fără vrere
M-am dat răului şi hopa
În grădină c'o muiere !
- Vai de mine, vai de mine ...
Greu păcat ai săvârşit ...
Însă dacă-mi spui cu cine,
Poate vei fi mântuit.
- Nu pot, a răspuns Arvinte
Să-mi fac chinul şi mai greu
Nu pot s-o divulg Părinte
Că mă bate Dumnezeu !
... Era'naltă şi frumoasă,
Părul blond şi ochi de jar,
Gura dulce, voluptoasă,
Dinţii de mărgăritar ...
- Nu cumva ai fost cu Tantzi
Din Smardan, de peste drum ?
- Nu pot s-o divulg că Domnul
Mă trăzneşte chiar acum !
... Şi-avea flori la cingătoare,
Trup de crin îmbobocit,
Mijlocel de fată mare,
Numai bună de iubit ...
- Poate-ai fost cu Mitza Creaţa
Cea uşoară ca un fulg ?
- Cere-mi tot, ba chiar şi viaţa,
Însă nu pot s-o divulg !
... Durdulie, 'mbujorată,
Numai cântec, numai joc,
Când te-a strâns în braţe-odată,
Ai simţit în vine foc !
- Mai Arvinte-ai fost cu Leana
Care şade pe Neptun ?
- Oh! Degeaba-mi zgândări rana,
Fiindcă tot nu pot să spun !
O comoară tăinuită,
Fruct în dragoste scăldat,
Toată plină de ispită,
Toată plină de păcat!
- Bine, du-te, meditează,
Şi vii mâine mai dispus,
Domnul să te aibe-n pază!
- Sărut dreapta! Şi s-a dus.
Ajungând în colţ, ca vântu'
S-a-ntâlnit cu Calistrat
Care-ntreabă: - Ei, Prea Sfântul
De păcat te-a dezlegat ?
- Încă nu! răspunse-Arvinte
Foarte vesel şi vioi,
Dar aflai de la Părinte
Încă trei adrese noi !
ION MINULESCU
vineri, 13 noiembrie 2009
PINA LA URMA,NU ESTE CHIAR ATIT DE RAU
Un articol preluat din "CRONICA ROMANA" de astazi....merita sa-l citim,poate ne va pune un pic pe ginduri:
" Nichita Stanescu spunea ca “totul ar fi trebuit sa fie cercuri, dar n-a fost, n-a fost asa”.
Pana la urma, nu este chiar atat de rau. Ar fi trebuit sa ducem o viata linistita. Ar fi trebuit sa traim intr-o tara care sa nu ne ofere in fiecare zi spectacolul mizeriei umane. Ar fi trebuit sa ne zambim cu blandete intre noi, sa ne putem cumpara macar siguranta unui viitor pe termen mediu daca fericirea nu o putem negocia, sa traim batraneste alaturi de batranii nostri, care ne inconjoara, ne sunt aproape inca, sa fim rabdatori si increzatori cu noile generatii, sa ne odihnim atunci cand suntem obositi si sa muncim atunci cand este nevoie. Ar fi trebuit sa ne bucuram in egala masura de noaptea somnului si de dimineata trezirii. Ar fi trebuit sa fim mai deschisi lumii intregi, sa mergem mai des la spectacole de teatru, la concerte de muzica simfonica, sa acordam mai multa atentie unor oameni care prefera sa traiasca in mod discret. In fine, ar fi trebuit sa fim mai plini de viata, mai optimisti, mai altruisti, totul ar fi trebuit sa fie mai bine, dar n-a fost, n-a fost asa. O tristete amara polueaza aerul pe care il respiram, ingrijorari fecunde ni se strecoara in suflet atunci cand privim cutia postala de acasa sau atunci cand deschidem televizorul. Lenea, sictirul fata de toti si de toate sunt hainele pe care le imbracam dimineata pentru a iesi pe strada. Nu avem niciodata suficienti bani si suntem parasiti in mijlocul unei lumi straine. Lupta pentru existenta nu mai este o metafora. Cineva dintre ai nostri parca vrea sa ne demonstreze zi de zi ca suntem mici si neputinciosi. Mancarea nu mai are acelasi gust. Intalnirile cu rudele apropiate sunt o tragere de timp. In noianul de vesti proaste nu mai poti sesiza o stire imbucuratoare.
Incarcerati in casa, incarcerati in oras, incarcerati in tara, orizontul sperantei se limiteaza la o harta atarnata pe peretele din spatele monitorului de calculator. Asa o fi peste tot in lume? Dar daca ne-am fi nascut in Somalia? Sau in Irak ori in Afganistan? Pe undeva prin Africa, intr-o tara subdezvoltata - sunt atatea! - uitata pe planeta asta.
Da. Deci pana la urma nu este chiar asa de rau. In toamna asta rece din Romania anului 2009 mai poti gasi, pe ici, pe colo, un coltisor de caldura umana. Daca faci abstractie de luptele dintre partidele politice, de isteriile liderilor nationali, poti sa dai peste un film care sa te puna pe ganduri. Cu putina bunavointa in priviri poti intalni pe strada oameni frumosi, te poti bucura de un peisaj. Daca folosesti telefonul mobil nu ca pe o scula ultra-performanta care te ajuta in afaceri, ci ca pe un aparat prin care poti auzi vocea cuiva drag, poti degusta clipe de liniste si de detasare fata de zgomotul lumii. Iti poti aronda un perimetru sentimental, poti sa ai experiente intelectuale care sa te ridice din spatiul pe care il locuiesti. O clipa de relaxare, in care facturile sa devina inscrisuri absurde, fara nicio valoare concreta, trantit in fotoliu si ascultand o muzica buna, te poate deschide catre iubire. Totul ar fi trebuit sa fie cercuri, totul ar fi trebuit sa fie altfel decat cum este, dar n-a fost, n-a fost asa. Dar pana la urma, nu este chiar atat de rau. Pana la urma, nici Gheorghe Dinica nu a murit. L-am vazut si l-am auzit aseara, cu ochii si cu urechile mele, zicand ceva de genul: “Spune-le c-am murit, sunt obosit. Du-te tu-n locul meu!”.
" Nichita Stanescu spunea ca “totul ar fi trebuit sa fie cercuri, dar n-a fost, n-a fost asa”.
Pana la urma, nu este chiar atat de rau. Ar fi trebuit sa ducem o viata linistita. Ar fi trebuit sa traim intr-o tara care sa nu ne ofere in fiecare zi spectacolul mizeriei umane. Ar fi trebuit sa ne zambim cu blandete intre noi, sa ne putem cumpara macar siguranta unui viitor pe termen mediu daca fericirea nu o putem negocia, sa traim batraneste alaturi de batranii nostri, care ne inconjoara, ne sunt aproape inca, sa fim rabdatori si increzatori cu noile generatii, sa ne odihnim atunci cand suntem obositi si sa muncim atunci cand este nevoie. Ar fi trebuit sa ne bucuram in egala masura de noaptea somnului si de dimineata trezirii. Ar fi trebuit sa fim mai deschisi lumii intregi, sa mergem mai des la spectacole de teatru, la concerte de muzica simfonica, sa acordam mai multa atentie unor oameni care prefera sa traiasca in mod discret. In fine, ar fi trebuit sa fim mai plini de viata, mai optimisti, mai altruisti, totul ar fi trebuit sa fie mai bine, dar n-a fost, n-a fost asa. O tristete amara polueaza aerul pe care il respiram, ingrijorari fecunde ni se strecoara in suflet atunci cand privim cutia postala de acasa sau atunci cand deschidem televizorul. Lenea, sictirul fata de toti si de toate sunt hainele pe care le imbracam dimineata pentru a iesi pe strada. Nu avem niciodata suficienti bani si suntem parasiti in mijlocul unei lumi straine. Lupta pentru existenta nu mai este o metafora. Cineva dintre ai nostri parca vrea sa ne demonstreze zi de zi ca suntem mici si neputinciosi. Mancarea nu mai are acelasi gust. Intalnirile cu rudele apropiate sunt o tragere de timp. In noianul de vesti proaste nu mai poti sesiza o stire imbucuratoare.
Incarcerati in casa, incarcerati in oras, incarcerati in tara, orizontul sperantei se limiteaza la o harta atarnata pe peretele din spatele monitorului de calculator. Asa o fi peste tot in lume? Dar daca ne-am fi nascut in Somalia? Sau in Irak ori in Afganistan? Pe undeva prin Africa, intr-o tara subdezvoltata - sunt atatea! - uitata pe planeta asta.
Da. Deci pana la urma nu este chiar asa de rau. In toamna asta rece din Romania anului 2009 mai poti gasi, pe ici, pe colo, un coltisor de caldura umana. Daca faci abstractie de luptele dintre partidele politice, de isteriile liderilor nationali, poti sa dai peste un film care sa te puna pe ganduri. Cu putina bunavointa in priviri poti intalni pe strada oameni frumosi, te poti bucura de un peisaj. Daca folosesti telefonul mobil nu ca pe o scula ultra-performanta care te ajuta in afaceri, ci ca pe un aparat prin care poti auzi vocea cuiva drag, poti degusta clipe de liniste si de detasare fata de zgomotul lumii. Iti poti aronda un perimetru sentimental, poti sa ai experiente intelectuale care sa te ridice din spatiul pe care il locuiesti. O clipa de relaxare, in care facturile sa devina inscrisuri absurde, fara nicio valoare concreta, trantit in fotoliu si ascultand o muzica buna, te poate deschide catre iubire. Totul ar fi trebuit sa fie cercuri, totul ar fi trebuit sa fie altfel decat cum este, dar n-a fost, n-a fost asa. Dar pana la urma, nu este chiar atat de rau. Pana la urma, nici Gheorghe Dinica nu a murit. L-am vazut si l-am auzit aseara, cu ochii si cu urechile mele, zicand ceva de genul: “Spune-le c-am murit, sunt obosit. Du-te tu-n locul meu!”.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)