"Fie ca mâncarea să vă fie medicament şi medicamentul să vă fie mâncare" - Hippocrate. Acesta este mesajul părintelui fondator al medicinei moderne, mesaj care are un ecou puternic în noul şi controversatul documentar Food Matters.
Cea mai importantă idee care iese în evidenţă în acest film , este aceea că noi nu numai că ne vătămăm corpurile cu alimente nepotrivite, ci şi că ne putem trata boli cronice cum ar fi şi cancerul în faza terminală, cu ajutorul mâncării, suplimentelor şi produselor de detoxifiere, idee susţinută de mai mulţi experţi în nutriţie şi vindecare pe cale naturală, intervievaţi în acest film.
Unul dintre scopurile acestui film este de a ne ajuta să ne schimbăm modul de a gândi, indus de sistemul de credinţe al medicinii noastre moderne şi al centrelor de sănătate.
duminică, 9 august 2009
RAS-EL HANOUT
Ras-el-hanout este un amestec de condimente folosit în Orientul Mijlociu şi nordul Africii. Numele său înseamnă „cel mai bun din magazin” şi se referă la mixtura obţinută din cele mai bune condimente pe care un vânzător le poate oferi.
Nu există o reţetă standard, definitivă, pentru prepararea acestui amestec. Fiecare magazin, companie, persoană poate avea propria combinaţie de condimente. De obicei, ras-el-hanout conţine cardamom, cuişoare, scorţişoară, paprika, coriandru, chimion, nucşoară, coajă de nucşoară, sare, galangal, piper şi curcuma.
Îndeobşte, ras-el-hanout include cam 12 ingrediente, dar există reţete cu peste 100 de condimente, multe dintre ele rare şi neobişnuite, cum ar fi grăunţele paradisului, piper de cubeba, piper lung, chimion negru, levănţică, boboci uscaţi de trandafir, ingrediente potenţial toxice ca belladonna, droguri ca haşiş, fructe ca cele de scoruş, dar chiar şi insecte, dintre care cea mai celebră este musca spaniolă (de remarcat că vânzarea acesteia, un cunoscut afrodisiac, a fost interzisă în pieţele din Maroc în anii ‘90). De la otrăvuri la droguri şi excitante, de la agonie la extaz… De obicei, toate aceste ingrediente sunt prăjite uscat şi apoi pisate împreună.
În Maroc, fiecare souk (negustor de condimente) se mândreşte că vinde cea mai bună versiune de ras-el-hanout. Există nenumărate poveşti, sau legende, despre amestecuri de ras-el-hanout create special pentru anumiţi clienţi, ca să fie nu doar aromate şi gustoase, dar să aibă şi efect halucinogen şi afrodisiac.
Un bun ras-el-hanout este cel mai potrivit exemplu de cum pot fi grupate şi combinate diverse condimente pentru a crea un ingredient mai bun decât suma componenţilor săi individuali. Ras-el-hanout este cumva asemănător amestecului curry, un pic picant, cu o aromă florală şi robustă, dar lăsând loc şi unor miresme subtile. Este un amestec extrem de versatil, dar cea mai bună utilizare a sa este în tagine, cărora le dă culoare, aromă şi gust. Cu doar o jumătate de linguriţă de ras-el-hanout, o cană de orez se transformă într-o capodoperă.
Cu acest amestec, combinat cu puţin ulei, se poate freca orice fel de carne; se lasă astfel la marinat ceva timp, după care se prăjeşte, se frige sau se găteşte la cuptor.
O variantă foarte bună de ras-el-hanout, potrivită cu orice fel de carne şi legume, foarte uşor de preparat, este cea de mai jos, în care ingredientele se combină direct măcinate, aşa cum se pot cumpăra din supermarket:
Ingrediente:
1 linguriţă de seminţe de chimion, măcinate
1 linguriţă de ghimbir, măcinat
1 linguriţă de curcuma, măcinată
1 linguriţă de sare
3/4 linguriţă de scorţişoară, măcinată
3/4 linguriţă de piper negru, proaspăt macinat
1/2 linguriţă de piper alb, măcinat
1/2 linguriţă de boabe de coriandru, măcinate
1/2 linguriţă de ardei iute uscat, măcinat
1/2 linguriţă de ienibahar, măcinat
1/2 linguriţă de nucşoară, proaspăt rasă
1/4 linguriţă de cuişoare, măcinate
Instrucţiuni:
Se amestecă toate ingredientele până ce sunt bine combinate. Se păstrează într-un container bine închis, la adăpost de aer, lumină, căldură şi umezeală. Rezistă astfel cel puţin 1 lună.
Iată o altă variantă, cu mai puţine ingrediente, dar mai laborioasă. După cum se poate lesne observa, este foarte diferită de prima reţetă, ceea ce dovedeşte cât se poate de clar faptul că ras-el-hanout poate fi obţinut în nenumărate variante. Cu toate acestea, chiar dacă lasă impresia ca miresmele sunt combinate la întâmplare, mixtura este rezultatul unor ani de experienţă şi a mai multor experimente. Varianta de mai jos este foarte potrivită pentru carne, în special cea de miel.
Ingrediente:
2 rulouri de scorţişoară, rupte bucăţi
1 lingură de cuişoare
1 lingură de seminţe de coriandru
1 lingură de seminţe de schinduf
1 lingură de seminţe de chimion
1 lingură de seminţe de fenicul
1 lingură de seminţe de muştar
25 g petale uscate de trandafir de Damasc
Instrucţiuni:
Se pun toate ingredientele într-o tigaie mare, la foc mic. Se încing bine, până ce încep să sară din tigaie. Se amestecă imediat ce încep să sară si se prăjesc uscat timp de 2 minute, având grijă să nu se ardă.
Se ia tigaia de pe foc şi se macină mixtura cât este calduţă, cu o râşniţă de cafea, un blender sau într-o piuă.
Se poate păstra amestecul într-un container închis ermetic, la adăpost de aer, lumină, căldură şi umezeală. Rezistă astfel cel puţin 1-2 săptămâni.
www.reteteleluiradu.ro
Nu există o reţetă standard, definitivă, pentru prepararea acestui amestec. Fiecare magazin, companie, persoană poate avea propria combinaţie de condimente. De obicei, ras-el-hanout conţine cardamom, cuişoare, scorţişoară, paprika, coriandru, chimion, nucşoară, coajă de nucşoară, sare, galangal, piper şi curcuma.
Îndeobşte, ras-el-hanout include cam 12 ingrediente, dar există reţete cu peste 100 de condimente, multe dintre ele rare şi neobişnuite, cum ar fi grăunţele paradisului, piper de cubeba, piper lung, chimion negru, levănţică, boboci uscaţi de trandafir, ingrediente potenţial toxice ca belladonna, droguri ca haşiş, fructe ca cele de scoruş, dar chiar şi insecte, dintre care cea mai celebră este musca spaniolă (de remarcat că vânzarea acesteia, un cunoscut afrodisiac, a fost interzisă în pieţele din Maroc în anii ‘90). De la otrăvuri la droguri şi excitante, de la agonie la extaz… De obicei, toate aceste ingrediente sunt prăjite uscat şi apoi pisate împreună.
În Maroc, fiecare souk (negustor de condimente) se mândreşte că vinde cea mai bună versiune de ras-el-hanout. Există nenumărate poveşti, sau legende, despre amestecuri de ras-el-hanout create special pentru anumiţi clienţi, ca să fie nu doar aromate şi gustoase, dar să aibă şi efect halucinogen şi afrodisiac.
Un bun ras-el-hanout este cel mai potrivit exemplu de cum pot fi grupate şi combinate diverse condimente pentru a crea un ingredient mai bun decât suma componenţilor săi individuali. Ras-el-hanout este cumva asemănător amestecului curry, un pic picant, cu o aromă florală şi robustă, dar lăsând loc şi unor miresme subtile. Este un amestec extrem de versatil, dar cea mai bună utilizare a sa este în tagine, cărora le dă culoare, aromă şi gust. Cu doar o jumătate de linguriţă de ras-el-hanout, o cană de orez se transformă într-o capodoperă.
Cu acest amestec, combinat cu puţin ulei, se poate freca orice fel de carne; se lasă astfel la marinat ceva timp, după care se prăjeşte, se frige sau se găteşte la cuptor.
O variantă foarte bună de ras-el-hanout, potrivită cu orice fel de carne şi legume, foarte uşor de preparat, este cea de mai jos, în care ingredientele se combină direct măcinate, aşa cum se pot cumpăra din supermarket:
Ingrediente:
1 linguriţă de seminţe de chimion, măcinate
1 linguriţă de ghimbir, măcinat
1 linguriţă de curcuma, măcinată
1 linguriţă de sare
3/4 linguriţă de scorţişoară, măcinată
3/4 linguriţă de piper negru, proaspăt macinat
1/2 linguriţă de piper alb, măcinat
1/2 linguriţă de boabe de coriandru, măcinate
1/2 linguriţă de ardei iute uscat, măcinat
1/2 linguriţă de ienibahar, măcinat
1/2 linguriţă de nucşoară, proaspăt rasă
1/4 linguriţă de cuişoare, măcinate
Instrucţiuni:
Se amestecă toate ingredientele până ce sunt bine combinate. Se păstrează într-un container bine închis, la adăpost de aer, lumină, căldură şi umezeală. Rezistă astfel cel puţin 1 lună.
Iată o altă variantă, cu mai puţine ingrediente, dar mai laborioasă. După cum se poate lesne observa, este foarte diferită de prima reţetă, ceea ce dovedeşte cât se poate de clar faptul că ras-el-hanout poate fi obţinut în nenumărate variante. Cu toate acestea, chiar dacă lasă impresia ca miresmele sunt combinate la întâmplare, mixtura este rezultatul unor ani de experienţă şi a mai multor experimente. Varianta de mai jos este foarte potrivită pentru carne, în special cea de miel.
Ingrediente:
2 rulouri de scorţişoară, rupte bucăţi
1 lingură de cuişoare
1 lingură de seminţe de coriandru
1 lingură de seminţe de schinduf
1 lingură de seminţe de chimion
1 lingură de seminţe de fenicul
1 lingură de seminţe de muştar
25 g petale uscate de trandafir de Damasc
Instrucţiuni:
Se pun toate ingredientele într-o tigaie mare, la foc mic. Se încing bine, până ce încep să sară din tigaie. Se amestecă imediat ce încep să sară si se prăjesc uscat timp de 2 minute, având grijă să nu se ardă.
Se ia tigaia de pe foc şi se macină mixtura cât este calduţă, cu o râşniţă de cafea, un blender sau într-o piuă.
Se poate păstra amestecul într-un container închis ermetic, la adăpost de aer, lumină, căldură şi umezeală. Rezistă astfel cel puţin 1-2 săptămâni.
www.reteteleluiradu.ro
DESPRE BUCATARIA MAROCANA
Iata un articol excelent de pe blogul lui Radu Popovici,un excelent bucatar specializat in gtastronomia asiatica si nu numai,un blog extraordinar de bine documentat si care explica pe inteles absolut orice nelamurire...merita sa incercati...:
Situat pe coasta de nord-vest a Africii, Marocul este una dintre cele trei tari care formeaza Maghrebul (vestul indepartat), celelalte doua fiind Algeria si Tunisia. Oceanul Atlantic este la vest, Mediterana la nord si teribila Sahara la sud. O serie de culmi muntoase serpuiesc prin centrul tarii, incepand cu Muntii Rif, in nord, si continuand cu muntii Atlas care aproape impart tara in jumatate, pe verticala. Regiunile mutoase sunt populate de berberi care reprezinta 80% din populatia marocana. Berberii nu sunt arabi, dar sunt islamici.
Scurt istoric
Fenicienii au fost primii care au infiintat o serie de porturi comerciale de-a lungul coastelor marocane, in urma cu circa 3000 de ani. Romanii au stapanit o perioada aceste teritorii, iar cucerirea araba, in sec. VII, a adus Islamul popoarelor din Maroc. In cele din urma, arabii au plecat, dar traditiile islamice au ramas. Orasul Fez, prima capitala regala a tarii, a fost fondat in 799 si a devenit rapid centrul cultural, economic si politic al tarii. O succesiune de dinastii tribale au condus Marocul, culminand cu Alauitii, sultani arabi care au luat puterea in 1668 si o detin inca si astazi.
Europenii s-au luptat pentru controlul Marocului, francezii reusind sa detina o pozitie dominanta. Tratatul de la Fez, din 1912 declara Marocul ca fiind protectorat francez si spaniol. Marocul si-a castigat independenta abia in 1956, sultanul declarandu-se rege sub numele de Mohamed al V-lea. Fiul sau, Hasan al II-lea, a devenit rege in 1961.
Astazi, aceasta tara bogata, cu aproape 25.000.000 de locuitori este puternic implicata in agricultura, turism si minerit. Influentele spaniole, arabe, evreiesti si franceze, combinate cu fondul berber, dau originalitate culturii marocane. Bucataria este una dintre importantele coordonate culturale ale acestei tari.
Mancarea marocana
Bucataria Marocului este socotita, pe drept cuvant, una dintre cele mai bune din lume. Putine sunt locurile unde mancarea este preparata cu atata grija si prezentata atat de artistic, atat de delicat servita si atat de gustoasa.
Mancarea marocana se inscrie in doua mari categorii. Prima, destinata oaspetilor importanti, este opera maestrilor bucatari. Nici o femeie nu este prezenta. Barbatii sunt asezati pe saltele sau perne, langa mesele joase. Apa parfumata, in vase de argint, este adusa pentru ca oaspetii sa-si clateasca trei degete de la mana dreapta. Gazda bate din palme iar festinul incepe. Masa este socotita un festin al zeilor si incepe cu Bismillah – binecuvantarea lui Allah.Un fel dupa altul – fiecare delicatesa este servita pana cand oaspetii sunt complet satui. Vasele de argint sunt din nou umplute cu apa calda si sunt prezentate pentru curatatul mainilor si buzelor.
A doua categorie este ce a mancarurilor gatite cu multa grija si dragoste de gospodine (Dada), acasa. Ele petrec ore alaturi de vasele de pamant smaltuite, de cele de bronz si de kanoun, cuptorul de pamant mobil. Bucatariile sunt austere, iar sursa de caldura este carbunele. De asemenea, nu exista scaune. Un covor impaturit serveste drept scaun.
Aromele de coriandru, chimen, sofran, maghiran si ceapa se amesteca cu cel de ulei de masline, menta si trandafiri. Mancarea marocana profita mult de pe urma resurselor naturale ale unei tari in care mancarea este aproape un ritual. Bucatarii din cele patru orase regale (Fez, Meknes, Marrakech si Rabat) au rafinat traditiile culinare ca sa creeze baza a ceea ce astazi este cunoscuta ca bucatarie marocana.
Masa de pranz este masa principala, cu exceptia perioadei Ramadanului. Pranzul incepe de obicei cu o serie de salate calde si reci, urmate de o tagina sau tocana. Apoi, este randul celui mai satios fel de mancare, adesea preparat din carne de miel sau pui, urmat de cuscus cu legume. O ceasca fierbinte de ceai dulce, de menta, incununeaza pranzul. Cel mai adesea, marocanii mananca folosind ca „ustensila” primele trei degete ale mainii drepte.
Puternica influenta araba prezenta mai ales in doua dintre orasele regale, Fez si Marrakech, au contribuit din plin la formarea bucatariei marocane, asa cum au facut-o si traditiile spaniolesti din Tetuan, sau cele evreiesti din Essaouira. Aspecte ale acestor influente sunt prezente in cele mai populare mancaruri marocane: cuscus, bisteeya (o placinta cu trei straturi, condimentata si dulce, invelita in foi de placinta), mechoui (miel fript), djej emshmel (pui la cuptor) gatit cu masline si lamaie.
In timp ce condimentele au fost importate in Maroc de mii de ani, multe alte ingrediente provin din resursele naturale: menta si masline din Meknes, portocale si malai din Fez, pere din Casablanca, rodii, migdale, curmale, nuci, castane, miere, orz, cirese, pepene, peste si fructe de mare din abundenta, ulei de argan, carne de miel si de pui.
Marocanii sunt unanimi in a spune ca cele mai bune mancaruri se gasesc nu in restaurant, ci acasa. In aceasta tara traditionala, femeile sunt cele care gatesc.
Cum este servita o masa in Maroc
Nu rareori o gazda marocana depune eforturi timp de o saptamana intreaga pentru a prepara o masa cat mai deosebita invitatilor sai. Masa poate consta in mai mult de 50 de feluri.
De obicei, o masa incepe cu B’stilla (rulouri de aluat subtire ca hartia umplute cu carne de pui si legume, intr-un amestec dulce-iute), urmata de tipicele bulete sau kebab, preparate cu carne de vita sau miel.
Urmeaza apoi tajinele, pui sau miel cu legume si condimente, intr-o tocana picanta, fierte impreuna timp de mai multe ore, servite cu o lipie numita khubz (sau khobez).
In Maroc, ca in majoritatea tarilor arabe, painea se prepara acasa. Painea marocanilor se prepara din faina semolina fara grasime sau lapte. O invocare a lui Allah este facuta inainte ca gospodina sa inceapa framantatul painii. Cand painea a fost modelata corect, fiecare familie isi pune sigiliul pe ea inainte de a trimite copiii la brutaria comuna.
Dupa tajine, se serveste, ca fel separat, a batinjaan – salata de vinete sau de rosii tocate.
Urmeaza apoi cuscusul, mancarea nationala marocana, preparata din semolina, gatita la perfectiune, fiecare bob separat de celelalte.
Masa este completata cu felii de pepene, patiserie cu miere si migdale, ca baclacalele din Orientul Mijlociu, si, in final, ceai de menta.
Ingrediente principale
Bucataria marocana foloseste din plin condimentele, lucru natural daca ne amintim ca se afla pe milenarul drum al comertului cu mirodenii, ce lega India de Arabia si Africa de Nord. Condimentele sunt folosite ca sa potenteze gustul celorlalte ingrediente, nu ca sa-l acopere.
Cele mai utilizate condimente sunt:
Scortisoara: bisteeya, cuscus si multe dintre deserturi.
Chimen: este unul dintre condimentele favorite ale bucatariei marocane si se gaseste in aproape toate mancarurile cu carne de vita, miel sau pui.
Curcuma: supa harira, importanta caci este masa de sera din timpul Ramadanului.
Ghimbir: in majoritatea tajinelor
Piper de Cayenne: in mancarurile gatite insudul Marocului.
Paprika: de obicei in mancarurile preparate cu rosii si in tajinele de legume.
Anason: paine si prajituri.
Susan: paine, deserturi, ornament pentru mancarurile preparate cu sofran.
Piper negru: in aproape toate felurile de mancare, cu exceptia deserturilor.
Condimente folosite mai putin frecvent in bucataria marocana sunt: ienibahar, cuisoare, seminte de coriandru, lemn dulce. Ras el hanout este un amestec traditional marocan utilizat pe scara larga.
Verdeturile aromate sunt de asemenea foarte prezente:
Patrunjel: in special in tajine.
Coriandru: in tajine.
Maghiran: in mancarurile cu carne, dar mai ales la prepararea ceaiurilor.
Menta: ceaiuri
Busuioc: in mancarurile cu carne de pui.
Ape parfumate de flori de portocal si de trandafiri: prajituri, tajine si salate.
articol preluat de pe http://www.reteteleluiradu.ro/
joi, 6 august 2009
CINE MOARE- PABLO NERUDA
Moare cate putin cine se transforma in sclavul
obisnuintei,urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii;
cine nu-si schimba existenta;
cine nu risca sa construiasca ceva nou;
cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.
Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea,
cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i" in locul
unui vartej de emotii,acele emotii care fac ochii sa
straluceasca,oftatul sa surada,
si care elibereaza sentimentele inimii.
Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este
nefericit in lucrul sau;
cine nu risca certul pentru incert pentru a-si
indeplini un vis;
cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte
sfaturile "responsabile".
Moare cate putin cine nu calatoreste;
cine nu citeste;
cine nu asculta muzica;
cine nu cauta harul din ei el insusi.
Moare cate putin cine-si distruge dragostea;
cine nu se lasa ajutat.
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si
de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza.
Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte
de a-l fi inceput;
cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si cine
nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea.
Evitam moartea cate putin ,amintindu-ne intodeauna ca
"a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul
fapt de a respira.
Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire
splendida.
Totul depinde de cum o traim...
Daca va fi sa te infierbanti,infierbanta-te la soare.
Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul.
Daca va fi sa plangi,plangi de bucurie.
Daca va fi sa minti,minte in privinta varstei tale.
Daca va fi sa furi, fura o sarutare.
Daca va fi sa pierzi,pierde-ti frica.
Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire.
Daca va fi sa doresti sa fii fericit,doreste-ti in
fiecare zi...
UNDE SUNTEM?
Multi dintre noi isi vad fundamentul financiar dizolvindu-se, in timp ce criza economica continua. Cum am ajuns aici si incotro ne indreptam?
Cei mai multi dintre noi trec printr-o perioada foarte dificila. Sistemul nostru financiar este literalmente la pamint si averile personale dispar vazind cu ochii. Liderii lumii nu prea stiu ce sa faca in aceasta situatie. E ca si cum intreg fundamentul pe care lumea statea a disparut brusc. Oameni ca tine si ca mine clatina din cap intrebindu-se “Ce naiba s-a intimplat de fapt?”
Cum de-am ajuns intr-o asemenea situatie? Cum a ajuns benzina atit de scumpa, ca sa nu mai vorbim de mincare, ingrijirea medicala si orice altceva esential pentru supravietuire! ? Exista macar un singur politican in care ne putem increde? Merita sa sustinem sau sa nu sustinem razboaiele care se petrec peste tot in lume?! Este guvernul nostru intr-adevar unul “al oamenilor, alaturi de oameni si pentru oameni?”
Eroarea din Program
Intelepciunea Kabbalah sustine ca orice are loc in aceasta lume isi are originea in programul cu care opereaza oamenii, un program care este foarte simplu : Cum sa primim maximum de placere cu minimum de efort depus!? Este E = mc2 pentru orice facem, determinind gindurile noastre, aspiratiile noastre, prioritatile precum si scopurile.
Dar exista o problema in acest program : este o bucla infinita. Continuam sa cautam placeri tot mai mari, dar nu suntem niciodata satisfacuti, ca urmare continuam cautarea la nesfirsit. Este ca si cum am alerga pe o banda nesfirsita pe parcursul tuturor vietilor noastre, incercind cu disperare sa ne saturam prin mincare mai multa, mai multi bani, putere, respect, cunoastere si orice altceva ce putem gasi.
In acest moment, lumea noastra se misca atit de rapid incit nu putem tine pasul. Casele si masinile noastre devin tot mai mari. Vacantele trebuie sa fie tot mai departe de acasa si tot mai exotice. Chiar si un lucru atit de banal precum cumparare unui tub cu sos pentru friptura dureaza o vesnicie caci sint atit de multe optiuni! In mod ironic, majoritatea timpului din viata noastra trece ocupati fiind de “treaba” noastra sau cautind urmatoarea placere trecatoare.
Luind toate acestea in considerare, este cu adevarat surprinzator ca directorii executivi ai companiilor vor tot mai mult si mai mult, chiar si pina la punctul unde lacomia lor doboara intregi companii ( si totodata si alte comapnii adiacente acelora…)!? Este o surpriza ca firmele de contabilitate mint pentru ca nu vor sa piarda clientii carele aduc venituri “grase”!? Sau ca politicienii nostri sint preocupati numai de propriile interese caci nu doresc altceva decit sa fie realesi!?
Schimbare necesara in Constiinta Umana
Cabala spune ca atita vreme cit vom continua sa traim in aceasta lume considerind numai propriile interese lucrurile vor merge mai departe la fel.. Daca nu ne vom schimba, vom continua sa traim inconjurati de razboi, lacomie, economie falimentara si alte probleme care se vad peste tot.
Cu toate ca tindem sa o ignoram in mare parte, lumea din jurul nostru nu este o vedere prea placuta. Niciodata nu este confortabil sa te uiti la probleme neplacute dar, de data aceasta, a devenit vital sa o facem. Pina cind nu vom fi in stare sa aflam ce este acel ceva care nu merge nu vom fi capabili sa corectam problema niciodata.
Iata o ilustrare a felului de functionare a lumii contemporane. Imaginati-va propriul corp. Sa presupunem ca inima a decis ca nu mai vrea sa furnizeze singe rinichilor, iar picioarele au decis ca nu mai vor sa sustina restul corpului. Sa presupunem ca plaminii refuza sa isi dea oxigenul mai departe. Evident, corpul nu ar supravietui prea mult, in aceste conditii.
Asa functioneaza lumea noastra. Este polarizata. Fiecare tara, precum si fiecare individ este interesat numai de propriul interes. Statele si orasele noastre se ocupa numai de proprii cetateni. Politicienii nostri se ocupa exclusiv cu propria lor agenda de lucru si la fel face si industria medicala, Wall Street-ul si ( chiar daca nu ne place sa auzim asta ) fiecare dintre noi.
Azi devine evident ca trebuie sa incepem sa lucram impreuna. Dar aceasta nu se va intimpla printr-o intelegere reciproca, sociala sau comerciala, mai buna. Ci va trebui sa tratam radacina problemei : schimbarea programului egoist din noi care ne face sa ne gindim exclusiv la noi insine, chiar daca aceasta pericliteaza intregul sistem.
Traind in aceste vremuri necesita o schimbare globala in contiinta noastra – de la indivizi separati la o interconectare a acestor “celule” intr-un singur “corp”. Cabala explica ca intr-un fel sau altul va trebui sa trecem prin acest proces de schimbare. E clar, ca este de preferat ca in loc sa lasam lucrurile sa escaleze si sa nu ne mai lase nici o alta alternativa, sa implementam aceasta transformare in mod constient si placut. Si daca vom face asta, atunci data viitoare cind vom intreba “Ce s-a intimplat” lumea va arata complet altfel.
Articol preluat de pe Grupul de discutii Cabala.
Cei mai multi dintre noi trec printr-o perioada foarte dificila. Sistemul nostru financiar este literalmente la pamint si averile personale dispar vazind cu ochii. Liderii lumii nu prea stiu ce sa faca in aceasta situatie. E ca si cum intreg fundamentul pe care lumea statea a disparut brusc. Oameni ca tine si ca mine clatina din cap intrebindu-se “Ce naiba s-a intimplat de fapt?”
Cum de-am ajuns intr-o asemenea situatie? Cum a ajuns benzina atit de scumpa, ca sa nu mai vorbim de mincare, ingrijirea medicala si orice altceva esential pentru supravietuire! ? Exista macar un singur politican in care ne putem increde? Merita sa sustinem sau sa nu sustinem razboaiele care se petrec peste tot in lume?! Este guvernul nostru intr-adevar unul “al oamenilor, alaturi de oameni si pentru oameni?”
Eroarea din Program
Intelepciunea Kabbalah sustine ca orice are loc in aceasta lume isi are originea in programul cu care opereaza oamenii, un program care este foarte simplu : Cum sa primim maximum de placere cu minimum de efort depus!? Este E = mc2 pentru orice facem, determinind gindurile noastre, aspiratiile noastre, prioritatile precum si scopurile.
Dar exista o problema in acest program : este o bucla infinita. Continuam sa cautam placeri tot mai mari, dar nu suntem niciodata satisfacuti, ca urmare continuam cautarea la nesfirsit. Este ca si cum am alerga pe o banda nesfirsita pe parcursul tuturor vietilor noastre, incercind cu disperare sa ne saturam prin mincare mai multa, mai multi bani, putere, respect, cunoastere si orice altceva ce putem gasi.
In acest moment, lumea noastra se misca atit de rapid incit nu putem tine pasul. Casele si masinile noastre devin tot mai mari. Vacantele trebuie sa fie tot mai departe de acasa si tot mai exotice. Chiar si un lucru atit de banal precum cumparare unui tub cu sos pentru friptura dureaza o vesnicie caci sint atit de multe optiuni! In mod ironic, majoritatea timpului din viata noastra trece ocupati fiind de “treaba” noastra sau cautind urmatoarea placere trecatoare.
Luind toate acestea in considerare, este cu adevarat surprinzator ca directorii executivi ai companiilor vor tot mai mult si mai mult, chiar si pina la punctul unde lacomia lor doboara intregi companii ( si totodata si alte comapnii adiacente acelora…)!? Este o surpriza ca firmele de contabilitate mint pentru ca nu vor sa piarda clientii carele aduc venituri “grase”!? Sau ca politicienii nostri sint preocupati numai de propriile interese caci nu doresc altceva decit sa fie realesi!?
Schimbare necesara in Constiinta Umana
Cabala spune ca atita vreme cit vom continua sa traim in aceasta lume considerind numai propriile interese lucrurile vor merge mai departe la fel.. Daca nu ne vom schimba, vom continua sa traim inconjurati de razboi, lacomie, economie falimentara si alte probleme care se vad peste tot.
Cu toate ca tindem sa o ignoram in mare parte, lumea din jurul nostru nu este o vedere prea placuta. Niciodata nu este confortabil sa te uiti la probleme neplacute dar, de data aceasta, a devenit vital sa o facem. Pina cind nu vom fi in stare sa aflam ce este acel ceva care nu merge nu vom fi capabili sa corectam problema niciodata.
Iata o ilustrare a felului de functionare a lumii contemporane. Imaginati-va propriul corp. Sa presupunem ca inima a decis ca nu mai vrea sa furnizeze singe rinichilor, iar picioarele au decis ca nu mai vor sa sustina restul corpului. Sa presupunem ca plaminii refuza sa isi dea oxigenul mai departe. Evident, corpul nu ar supravietui prea mult, in aceste conditii.
Asa functioneaza lumea noastra. Este polarizata. Fiecare tara, precum si fiecare individ este interesat numai de propriul interes. Statele si orasele noastre se ocupa numai de proprii cetateni. Politicienii nostri se ocupa exclusiv cu propria lor agenda de lucru si la fel face si industria medicala, Wall Street-ul si ( chiar daca nu ne place sa auzim asta ) fiecare dintre noi.
Azi devine evident ca trebuie sa incepem sa lucram impreuna. Dar aceasta nu se va intimpla printr-o intelegere reciproca, sociala sau comerciala, mai buna. Ci va trebui sa tratam radacina problemei : schimbarea programului egoist din noi care ne face sa ne gindim exclusiv la noi insine, chiar daca aceasta pericliteaza intregul sistem.
Traind in aceste vremuri necesita o schimbare globala in contiinta noastra – de la indivizi separati la o interconectare a acestor “celule” intr-un singur “corp”. Cabala explica ca intr-un fel sau altul va trebui sa trecem prin acest proces de schimbare. E clar, ca este de preferat ca in loc sa lasam lucrurile sa escaleze si sa nu ne mai lase nici o alta alternativa, sa implementam aceasta transformare in mod constient si placut. Si daca vom face asta, atunci data viitoare cind vom intreba “Ce s-a intimplat” lumea va arata complet altfel.
Articol preluat de pe Grupul de discutii Cabala.
joi, 30 iulie 2009
SANGRIA
Frumusetea retetiei pentru Sangria este faptul ca este o reteta simpla si delicioasa si devine din ce in ce mai gustoasa pe masura ce adaugati ingrediente. Este greu sa adaugati ingredientul gresit. Doar ganditi-va la fructele, condimentele si bauturile dvs preferate. Raciti si serviti.
Ingrediente
* 1 sticla de vin rosu (Cabernet Sauvignon, Merlot, Rioja, Zinfandel, Shiraz)
* 1 lamaie taiata felii
* 1 portocala taiata felii
* 2 linguri de zahar
* 1 paharel de brandy
* 2 pahare de apa minerala
Preparare
Turnati vinul intr-un bol si stoarceti sucul de la feliile de lamaie si portocala. Puneti feliile de fructe in vin (scoateti semintele daca este posibil) si adaugati zaharul si brandy-ul. Lasati la rece peste noapte. Adaugati apa minerala inainte de servire.
Daca doriti sa serviti Sangria imediat, folositi vin rosu racit si serviti cu multa gheata.
Idei
Daca doriti sa faceti Sangria dvs mai deosebita, puteti adauga capsuni taiate, piersici, afine, zmeura, kiwi, un pic de gin, brandy sau rom, un pahar de bere de ghimbir, suc de lamaie sau suc de limeta.
Ingrediente
* 1 sticla de vin rosu (Cabernet Sauvignon, Merlot, Rioja, Zinfandel, Shiraz)
* 1 lamaie taiata felii
* 1 portocala taiata felii
* 2 linguri de zahar
* 1 paharel de brandy
* 2 pahare de apa minerala
Preparare
Turnati vinul intr-un bol si stoarceti sucul de la feliile de lamaie si portocala. Puneti feliile de fructe in vin (scoateti semintele daca este posibil) si adaugati zaharul si brandy-ul. Lasati la rece peste noapte. Adaugati apa minerala inainte de servire.
Daca doriti sa serviti Sangria imediat, folositi vin rosu racit si serviti cu multa gheata.
Idei
Daca doriti sa faceti Sangria dvs mai deosebita, puteti adauga capsuni taiate, piersici, afine, zmeura, kiwi, un pic de gin, brandy sau rom, un pahar de bere de ghimbir, suc de lamaie sau suc de limeta.
miercuri, 8 iulie 2009
vineri, 3 iulie 2009
FERICIREA
Fericirea n-are nimic de-a face cu placerea sau implinirea dorintelor. Asa cum n-are nimic a face cu virtutea sau cu binele sau orice forma de curatare sufleteasca care te conduce spre "pacea" interioara. Nici desfraul nu trebuie sa existe ca mod de viata, ci ca episod revelator. In momentul in care barierele sunt rupte apare cunoasterea de sine. Si totodata realizarea tragediei - tragedia ca unele lucruri nu se pot repara, tragedia ca esti condamnat sa fii liber sa alegi si tragedia ca nu poti incalca legile cetatii.
Astfel, poti decoperi fericirea in lucruri aparent triste sau urate: in depresie, in migrene, in boala, intr-o zi obositoare de munca, intr-o inima franta, in alcool sau droguri. Nu ele sunt sursa fericirii, ci tu. Bineinteles lucrurile care te fac cel mai fericite sunt cele placute si viata ar fi imposibila fara ele. Fara razele calde de soare care te mangaie vara pe fata, fara baltocile in care ploaia face cruciulite si bulbuci toamna, fara focul dragostei care te arde pe dinauntru, fara bucuria cadoului de Craciun, fara o atingere, un zambet, o imbratisare, ne ofilim ca o floare, ca un pui instrainat de mama sa. Fericirea este insusi vectorul vital, confundandu-se in acest fel cu viata. Fericirea este viata.
Iar asta o deosebeste de hedonismul in sens tare: satisfacerea tuturor placerilor si implinirea tuturor dorintelor nu sunt suficiente. In toata sarada asta a realului trebuie sa accepti ca nu exista absolut, perfectiune, asa cum ne exista nici o destinatie a drumului pe care mergem. Eu unul nu voi putea niciodata sa fiu ceea ce mi-am dorit de-a lungul anilor sa fiu, ceea ce m-am fortat sa devin, cel in care am vrut sa ma transform, plangandu-mi esec dupa esec. Mi-a fost amar orice castig, orice implinire, atata vreme cat le-am simtit absurdul, lipsa de sens, goliciunea atunci cand am ramas singur fata in fata cu ele. Tot timpul este vorba de repere, de oamenii din jur, de prieteni, de familie, de cei care conteaza. Pentru ei si din cauza lor am suferit eu de-a lungul timpului.
Fericirea e negatia a tot ceea ce am crezut ca este pana acum. Fericirea este o perpetua razgandire. Fericirea este sa te accpeti asa cum esti, cu toate slabiciunile umane inerente; pentru ca nu ai sa gasesti decati in povesti inflorite oameni care sa nu greseasca, sa nu fie doborati, sa nu fie lasi. Si totodata inseamna sa vrei mereu mai mult, sa incerci sa-ti depasesti limitele, chiar si atunci cand abia iti mai tragi sufletul, cand nu ai resurse dar tot vrei sa invingi, cand te ridici din cenusa tinzand spre supraom.
De ce facem toate astea? De ce suferim atat? De ce ne zbatem in viata atat? De ce suntem atat de antagonici in ceea ce credem si facem? De ce, cu ce scop, pentru ce rost? Nimeni nu stie. Sa-i spunem fericire.
http://masinadevise.blogspot.com/2008/10/cautarea-fericirii.html
Astfel, poti decoperi fericirea in lucruri aparent triste sau urate: in depresie, in migrene, in boala, intr-o zi obositoare de munca, intr-o inima franta, in alcool sau droguri. Nu ele sunt sursa fericirii, ci tu. Bineinteles lucrurile care te fac cel mai fericite sunt cele placute si viata ar fi imposibila fara ele. Fara razele calde de soare care te mangaie vara pe fata, fara baltocile in care ploaia face cruciulite si bulbuci toamna, fara focul dragostei care te arde pe dinauntru, fara bucuria cadoului de Craciun, fara o atingere, un zambet, o imbratisare, ne ofilim ca o floare, ca un pui instrainat de mama sa. Fericirea este insusi vectorul vital, confundandu-se in acest fel cu viata. Fericirea este viata.
Iar asta o deosebeste de hedonismul in sens tare: satisfacerea tuturor placerilor si implinirea tuturor dorintelor nu sunt suficiente. In toata sarada asta a realului trebuie sa accepti ca nu exista absolut, perfectiune, asa cum ne exista nici o destinatie a drumului pe care mergem. Eu unul nu voi putea niciodata sa fiu ceea ce mi-am dorit de-a lungul anilor sa fiu, ceea ce m-am fortat sa devin, cel in care am vrut sa ma transform, plangandu-mi esec dupa esec. Mi-a fost amar orice castig, orice implinire, atata vreme cat le-am simtit absurdul, lipsa de sens, goliciunea atunci cand am ramas singur fata in fata cu ele. Tot timpul este vorba de repere, de oamenii din jur, de prieteni, de familie, de cei care conteaza. Pentru ei si din cauza lor am suferit eu de-a lungul timpului.
Fericirea e negatia a tot ceea ce am crezut ca este pana acum. Fericirea este o perpetua razgandire. Fericirea este sa te accpeti asa cum esti, cu toate slabiciunile umane inerente; pentru ca nu ai sa gasesti decati in povesti inflorite oameni care sa nu greseasca, sa nu fie doborati, sa nu fie lasi. Si totodata inseamna sa vrei mereu mai mult, sa incerci sa-ti depasesti limitele, chiar si atunci cand abia iti mai tragi sufletul, cand nu ai resurse dar tot vrei sa invingi, cand te ridici din cenusa tinzand spre supraom.
De ce facem toate astea? De ce suferim atat? De ce ne zbatem in viata atat? De ce suntem atat de antagonici in ceea ce credem si facem? De ce, cu ce scop, pentru ce rost? Nimeni nu stie. Sa-i spunem fericire.
http://masinadevise.blogspot.com/2008/10/cautarea-fericirii.html
Abonați-vă la:
Postări (Atom)