Astazi o veste m-a intristat ingrozitor de tare.....a murit CESARIA EVORA.......si mi-am dorit mult sa ajung la un concert al ei....
inca o voce de exceptie a disparut...
a fost unica!
Se afișează postările cu eticheta eu in stare pura. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta eu in stare pura. Afișați toate postările
sâmbătă, 17 decembrie 2011
luni, 7 februarie 2011
vineri, 13 august 2010
Ploaia de stele
Ploaia de stele sau Perseide va atinge intensitatea maxima, in noaptea de 12-13 august, cand se va putea vedea cu ochiul liber, in medie, un meteor pe minut.
Acest fenomen apare in special in luna august, cand vremea este calda, anunta Societatea Astronomica Romana de Meteori intr-un comunicat remis Ziare.com.
In fiecare vara, Pamantul traverseaza in perioada 17 iulie - 24 august, un nor de meteori.
Anul acesta pentru teritoriul Romaniei se intrunesc cele doua conditii esentiale, care pot face din activitatea Perseidelor un adevarat spectacol ceresc: absenta Lunii de pe cer si perioada de maximum preconizata a avea loc, in noaptea de joi spre vineri, intre orele 2.30 si 05.00.
Viteza de deplasare a meteorilor Perseide in atmosfera terestra este una mare, 59 km/secunda.
Pentru o vizibilitate buna este bine ca cerul sa fie senin, lipsit de nori si sa nu existe lumini artificiale puternice in zona.
Acest fenomen apare in special in luna august, cand vremea este calda, anunta Societatea Astronomica Romana de Meteori intr-un comunicat remis Ziare.com.
In fiecare vara, Pamantul traverseaza in perioada 17 iulie - 24 august, un nor de meteori.
Anul acesta pentru teritoriul Romaniei se intrunesc cele doua conditii esentiale, care pot face din activitatea Perseidelor un adevarat spectacol ceresc: absenta Lunii de pe cer si perioada de maximum preconizata a avea loc, in noaptea de joi spre vineri, intre orele 2.30 si 05.00.
Viteza de deplasare a meteorilor Perseide in atmosfera terestra este una mare, 59 km/secunda.
Pentru o vizibilitate buna este bine ca cerul sa fie senin, lipsit de nori si sa nu existe lumini artificiale puternice in zona.
miercuri, 11 august 2010
William Bell
Astazi am vazut un film,cit se poate de interesant ca subiect, REPO MAN,merita sa-l vedeti,macar pentru ideea originala,iar la un moment dat se aude un cintec care m-a fascinat si pe care nu l-am putut gasi nicaieri in varianta originala.."Everyday will be like a holiday"- William Bell.....exista pe Youtube doar o versiune rap,nu mi se pare prea grozava.....deci,cine are asa ceva sau stie unde-l pot gasi....help me,please!
duminică, 1 august 2010
Când ai nevoie de dragoste
când ai nevoie de dragoste nu ti se da dragoste.
când trebuie sa iubesti nu esti iubit.
când esti singur nu poti sa scapi de singuratate.
când esti nefericit nu are sens sa o spui.
când vrei sa strângi în brate nu ai pe cine.
când vrei sa dai un telefon sunt toti plecati.
când esti la pamânt cine se intereseaza de tine?
cui îi pasa? cui o sa-i pese vreodata?
fii tu lânga mine, gândeste-te la mine.
poarta-te tandru cu mine, nu ma chinui, nu ma face gelos,
nu ma parasi, caci n-as mai suporta înca o ruptura.
fii lânga mine, tine cu mine.
întelege-ma, iubeste-ma, nu-mi trebuie partuze, nici conversatie,
fii iubita mea permanenta.
hai sa uitam regula jocului, sa nu mai stim ca sexul e o jungla.
sa ne atasam, sa ajungem la echilibru.
dar nu sper nimic. nu primeste dragoste
când ai nevoie de dragoste.
când trebuie sa iubesti nu esti iubit.
când esti la pamânt nici o femeie nu te cunoaste.
Mircea Cartarescu
când trebuie sa iubesti nu esti iubit.
când esti singur nu poti sa scapi de singuratate.
când esti nefericit nu are sens sa o spui.
când vrei sa strângi în brate nu ai pe cine.
când vrei sa dai un telefon sunt toti plecati.
când esti la pamânt cine se intereseaza de tine?
cui îi pasa? cui o sa-i pese vreodata?
fii tu lânga mine, gândeste-te la mine.
poarta-te tandru cu mine, nu ma chinui, nu ma face gelos,
nu ma parasi, caci n-as mai suporta înca o ruptura.
fii lânga mine, tine cu mine.
întelege-ma, iubeste-ma, nu-mi trebuie partuze, nici conversatie,
fii iubita mea permanenta.
hai sa uitam regula jocului, sa nu mai stim ca sexul e o jungla.
sa ne atasam, sa ajungem la echilibru.
dar nu sper nimic. nu primeste dragoste
când ai nevoie de dragoste.
când trebuie sa iubesti nu esti iubit.
când esti la pamânt nici o femeie nu te cunoaste.
Mircea Cartarescu
joi, 29 aprilie 2010
GRORGE CALINESCU INTERDICTIE
Nici n-ai iesit pe usa cea de perete data,
Si-ncep sa numar ziua cand vei veni din nou,
Ma învelesti cu parul si ma saruti o data,
Si pieri din fata mea cantand ca un ecou.
Iubirea mea-i facuta din grija si-asteptare,
Sa merg cu tine-alaturi îmi este interzis.
Stai într-un turn de aur sclipind în departare,
Si ca s-ajungi la mine tu zbori peste-un abis.
La ora fermecata te-astept cu îndoiala,
De-ntarzii simt o spaima, de vii, melancolie,
Mi-e teama de-aceea zi în veci catastrofala
Cand nu te va misca a mea thaumaturgie.
Din mine trupul tau nu se va face rodnic,
Putin te strang în brate, mai mult te vad în vis,
Nu-ti voi fi mire sacru, ci pururi un logodnic,
Sa merg cu tine-alaturi îmi este interzis.
Si-ncep sa numar ziua cand vei veni din nou,
Ma învelesti cu parul si ma saruti o data,
Si pieri din fata mea cantand ca un ecou.
Iubirea mea-i facuta din grija si-asteptare,
Sa merg cu tine-alaturi îmi este interzis.
Stai într-un turn de aur sclipind în departare,
Si ca s-ajungi la mine tu zbori peste-un abis.
La ora fermecata te-astept cu îndoiala,
De-ntarzii simt o spaima, de vii, melancolie,
Mi-e teama de-aceea zi în veci catastrofala
Cand nu te va misca a mea thaumaturgie.
Din mine trupul tau nu se va face rodnic,
Putin te strang în brate, mai mult te vad în vis,
Nu-ti voi fi mire sacru, ci pururi un logodnic,
Sa merg cu tine-alaturi îmi este interzis.
duminică, 11 aprilie 2010
vineri, 8 ianuarie 2010
DE CE NE CASATORIM?
Trag aer adanc in piept, iau loc la birou si acum, gata, pot sa recunosc: casnicia ma inspaimanta. Casniciile ma fac sa o iau la fuga. In zilele noastre, in tiparul social in care incercam sa supravietuim, pirostriile si-au pierdut greutatea. Secolul XX ne-a adus alte modele si alte valori. Iar secolul XXI nu pare sa schimbe in sens pozitiv situatia, ci, din contra, o acutizeaza.
Cand primesc o invitatie la nunta, ma intreb mereu, invariabil, "DE CE?". De ce se mai casatoresc oamenii in zilele noastre. Cand spun oamenii, ma refer mai ales la mediile intelectuale din orasele mari. Inteleg ca in mediul rural, exista o presiune foarte mare exercitata de comunitate asupra unui cuplu care hotaraste sa convietuiasca fara ca inainte sa faca vizita obligatorie la biserica si la primarie. Insa, in mediul urban, o nunta anuntata cu surle si trambite imi provoaca mereu o mare nedumerire.
Motivele uimirii mele sunt multiple si pot parea simpliste, insa ma vad nevoita sa le enunt din nou intrucat niciuna dintre perechile de miri “interogati” nu a dat un raspuns satisfacator exigentelor mele de fiinta vesnic sceptica, venita sa strice bucuria nuntasilor cu intrebari stanjenitoare, pe care toti le au in minte, dar nimeni nu indrazneste sa le formuleze. Haideti sa incercam sa le excludem, pe rand.
1. Dragostea nu mai este de mult fundamentul casatoriei caci, daca ar fi fost, cei doi nu ar fi asteptat 8 ani pana sa se roage in biserica sa le fie dati copiii Rahelei. Sunt prea putine cuplurile care ajung sa se casatoreasca azi fara ca inainte sa treaca prin acea perioada de concubinaj care dureaza, in cele mai multe cazuri, minim 3 ani. Asadar, cred ca dupa trei ani de zile nu mai poate constitui o surpriza pentru nimeni faptul ca iubitul tau nu poate deschide un ochi pana nu simte miros de cafea in casa sau ca este inocentul vesnic inselat de vanzatorii din piata. Deci cade impresia de noutate si fascinatie eterna atunci cand te muti cu cineva.
2. "Ne casatorim ca sa ne cumparam o casa". O masina, un aspirator, un scorcator etc. Acesta este un motiv care tine mai mult de realitatea romaneasca. In alte parti ale lumii, cuplurile care traiesc in concubinaj pot solicita un credit de la banca avand aceeasi legitimitate in fata legii ca cele casatorite. Insa altceva as dori eu sa scot in evidenta aici, ceva ce suna poate ca unul dintre cele mai crude lucruri: faptul ca nu avem incredere in celalalt. Faptul ca ne ducem in biserica si ne juram credinta si dragoste eterna, dar, cu toate acestea, ne temem ca cel caruia i-am jurat azi maine ar fi in stare sa ne dea afara din casa daca ne-am certa, daca intre noi ar izbucni un conflict.
Faptul ca, pentru a ne cumpara bunuri, pentru a avea ceva material, trebuie sa juram inainte pe cele sufletesti, pe cele sfinte. Casa, masina, aspiratorul trebuie stropite cu "sentimentele noastre pure si imaculate". Daca casnicia s-a redus la un parteneriat pe care il incheiem in vederea obtinerii unui anumit confort material, atunci haideti sa renuntam la tot fastul, sa nu mai invitam oameni, sa nu mai chemam preoti, sa nu mai ducem mireasa noaptea la Arcul de Triumf sau in Parcul Herastrau, ci s-o facem decent, solemn. Nu angajam lautari atunci cand semnam un contract, nu?
3. "Ne casatorim pentru ca avem o varsta si vrem copii". Inteleg ca exista o varsta la care fiinta umana intruneste o serie de calitati, are acele conditii optime procrearii. Asta e una dintre cruzimile biologiei. Pe care o inteleg si o accept. Stiu ca exista femei care isi plang in fiecare luna ovulele irosite. Pentru ca, deh, noi ne nastem cu un numar limitat de astfel de celule si suplimentari de stoc nu exista. Dar iarasi dorinta de urmasi nu mi se pare suficienta pentru a motiva o casnicie. Copii se pot face si fara consimtamantul preotului. Ma tem ca avem nevoie de aprobarea statului numai ca mijloc de aparare in cazul unui esec.
Toate acestea ma duc la urmatoarea concluzie: oamenii se casatoresc de frica. Oamenii nu se mai casatoresc din iubire. Certificatul de casatorie constituie o garantie, o salvare in cazul in care relatia nu mai functioneaza. Nu este vorba insa de o garantie de ordin sentimental, ci de una sociala si materiala.
Asa ca nu mai inteleg deloc mandria celor care declara "ne casatorim". De ce sa fii bucuros? Pentru ca nu ai incredere in cel de langa tine si te gandesti ca o bucata de hartie il va obliga la lucruri pe care nu le-ar face nefortat fiind? Cum poti sa respiri langa cineva daca undeva, la subsol, putrezeste incet, dar sigur, lesul indoielii?
Singurele casatorii pe care le mai aplaud sunt cele impulsive. Cele nascute din pasiune si din inconstienta romanticului. Da, pe aceia nu-i suspectez de ganduri ascunse, secundare, de formularea unor polite, de impartirea casniciei in etapele necesare rambursarii unor credite sau in cele ale cresterii unui copil. In rest, insa, in lumea moderna, casatoriile incheiate in conditiile descrise mai sus (concubinaj indelungat, relatii de durata) au un miros suspect.
Hai sa facem un exercitiu de sinceritate, vorba lui Turcescu: voi de ce v-ati casatori/ casatorit?
flu.ro
Cand primesc o invitatie la nunta, ma intreb mereu, invariabil, "DE CE?". De ce se mai casatoresc oamenii in zilele noastre. Cand spun oamenii, ma refer mai ales la mediile intelectuale din orasele mari. Inteleg ca in mediul rural, exista o presiune foarte mare exercitata de comunitate asupra unui cuplu care hotaraste sa convietuiasca fara ca inainte sa faca vizita obligatorie la biserica si la primarie. Insa, in mediul urban, o nunta anuntata cu surle si trambite imi provoaca mereu o mare nedumerire.
Motivele uimirii mele sunt multiple si pot parea simpliste, insa ma vad nevoita sa le enunt din nou intrucat niciuna dintre perechile de miri “interogati” nu a dat un raspuns satisfacator exigentelor mele de fiinta vesnic sceptica, venita sa strice bucuria nuntasilor cu intrebari stanjenitoare, pe care toti le au in minte, dar nimeni nu indrazneste sa le formuleze. Haideti sa incercam sa le excludem, pe rand.
1. Dragostea nu mai este de mult fundamentul casatoriei caci, daca ar fi fost, cei doi nu ar fi asteptat 8 ani pana sa se roage in biserica sa le fie dati copiii Rahelei. Sunt prea putine cuplurile care ajung sa se casatoreasca azi fara ca inainte sa treaca prin acea perioada de concubinaj care dureaza, in cele mai multe cazuri, minim 3 ani. Asadar, cred ca dupa trei ani de zile nu mai poate constitui o surpriza pentru nimeni faptul ca iubitul tau nu poate deschide un ochi pana nu simte miros de cafea in casa sau ca este inocentul vesnic inselat de vanzatorii din piata. Deci cade impresia de noutate si fascinatie eterna atunci cand te muti cu cineva.
2. "Ne casatorim ca sa ne cumparam o casa". O masina, un aspirator, un scorcator etc. Acesta este un motiv care tine mai mult de realitatea romaneasca. In alte parti ale lumii, cuplurile care traiesc in concubinaj pot solicita un credit de la banca avand aceeasi legitimitate in fata legii ca cele casatorite. Insa altceva as dori eu sa scot in evidenta aici, ceva ce suna poate ca unul dintre cele mai crude lucruri: faptul ca nu avem incredere in celalalt. Faptul ca ne ducem in biserica si ne juram credinta si dragoste eterna, dar, cu toate acestea, ne temem ca cel caruia i-am jurat azi maine ar fi in stare sa ne dea afara din casa daca ne-am certa, daca intre noi ar izbucni un conflict.
Faptul ca, pentru a ne cumpara bunuri, pentru a avea ceva material, trebuie sa juram inainte pe cele sufletesti, pe cele sfinte. Casa, masina, aspiratorul trebuie stropite cu "sentimentele noastre pure si imaculate". Daca casnicia s-a redus la un parteneriat pe care il incheiem in vederea obtinerii unui anumit confort material, atunci haideti sa renuntam la tot fastul, sa nu mai invitam oameni, sa nu mai chemam preoti, sa nu mai ducem mireasa noaptea la Arcul de Triumf sau in Parcul Herastrau, ci s-o facem decent, solemn. Nu angajam lautari atunci cand semnam un contract, nu?
3. "Ne casatorim pentru ca avem o varsta si vrem copii". Inteleg ca exista o varsta la care fiinta umana intruneste o serie de calitati, are acele conditii optime procrearii. Asta e una dintre cruzimile biologiei. Pe care o inteleg si o accept. Stiu ca exista femei care isi plang in fiecare luna ovulele irosite. Pentru ca, deh, noi ne nastem cu un numar limitat de astfel de celule si suplimentari de stoc nu exista. Dar iarasi dorinta de urmasi nu mi se pare suficienta pentru a motiva o casnicie. Copii se pot face si fara consimtamantul preotului. Ma tem ca avem nevoie de aprobarea statului numai ca mijloc de aparare in cazul unui esec.
Toate acestea ma duc la urmatoarea concluzie: oamenii se casatoresc de frica. Oamenii nu se mai casatoresc din iubire. Certificatul de casatorie constituie o garantie, o salvare in cazul in care relatia nu mai functioneaza. Nu este vorba insa de o garantie de ordin sentimental, ci de una sociala si materiala.
Asa ca nu mai inteleg deloc mandria celor care declara "ne casatorim". De ce sa fii bucuros? Pentru ca nu ai incredere in cel de langa tine si te gandesti ca o bucata de hartie il va obliga la lucruri pe care nu le-ar face nefortat fiind? Cum poti sa respiri langa cineva daca undeva, la subsol, putrezeste incet, dar sigur, lesul indoielii?
Singurele casatorii pe care le mai aplaud sunt cele impulsive. Cele nascute din pasiune si din inconstienta romanticului. Da, pe aceia nu-i suspectez de ganduri ascunse, secundare, de formularea unor polite, de impartirea casniciei in etapele necesare rambursarii unor credite sau in cele ale cresterii unui copil. In rest, insa, in lumea moderna, casatoriile incheiate in conditiile descrise mai sus (concubinaj indelungat, relatii de durata) au un miros suspect.
Hai sa facem un exercitiu de sinceritate, vorba lui Turcescu: voi de ce v-ati casatori/ casatorit?
flu.ro
sâmbătă, 19 decembrie 2009
duminică, 22 noiembrie 2009
duminică, 4 octombrie 2009
Un om a murit subit. Deodată L-a văzut pe Dumnezeu apropiindu-se de el, cu o valiză în mână şi spunându-i...
- Fiul meu, e timpul să mergem…
Omul L-a întrebat pe Dumnezeu:
- De ce aşa curând? Aveam atâtea planuri…
- Îmi pare rău, fiule… dar acum este momentul plecării tale.
- Dar ce ai în valiză?
- Ceea ce ţi-a aparţinut.
- Ce mi-a aparţinut? Vrei să spui lucrurile mele, hainele, banii?
– Îmi pare rău, fiule, dar lucrurile materiale pe care le-ai avut nu ţi-au aparţinut niciodată. Aparţineau pământului.
- Atunci sunt amintirile mele?
- Îmi pare rău, fiule, dar acestea nu mai vin acum cu tine. Ele nu ţi-au aparţinut niciodată. Aparţineanu timpului.
- Atunci talentele mele?
- Îmi pare rău, fiule, dar nici acestea nu ţi-au aparţinut. Aparţineau circumstanţelor.
- Atunci prietenii mei, membrii familiei mele?
- Îmi pare rău, fiule, dar ei nu ţi-au aparţinut. Aparţineau drumului tău prin viaţă.
- Dar soţia şi copiii mei?
- Îmi pare rău fiule, ei nu-ţi aparţineau. Aparţineau inimii tale.
- Atunci trupul meu?
- Nici acesta nu ţi-a aparţinut niciodată. Aparţinea ţărânei.
- Atunci e sufletul meu?
- Îmi pare rău, fiule, dar sufletul nu ţi-a aparţinut. Sufletul tău îmi aparţinea Mie.
Atunci omul smulse valiza din mâna lui Dumnezeu şi o deschise. Era goală. Cu o lacrimă de dezamăgire Omul îl intrebă pe Dumnezeu:
- Nu am avut niciodată nimic?
- Ba da, fiule. Fiecare din momentele pe care le-ai trăit au fost numai şi numai ale tale…
Viaţa este doar un moment. Un moment care e numai al tău. Bucură-te în totalitate de el. Şi nimic din ceea ce crezi că-ţi aparţine să nu te oprească să faci asta.
Trăieşte ACUM, trăieşte-ţi VIAŢA IN PREZENT!
joi, 17 septembrie 2009
BIBLE FIGHT
Poate ca stiti deja jocul, poate nu, eu l-am descoperit abia acum. Jocul se numeste Bible Fight( http://games.adultswim.com/bible-fight-action-online-game.html)si este un fel de Mortal Kombat religios.
Personajele cu care poti sa joci sunt: Eva, Moise, Noe, Satana, Jezas si Măria. Cateva combo-uri notabile ar fi:
Eva - Apple Toss (da, arunca cu mere)
- Snake Charmer (te biciuieste cu un sarpe)
- Muddy Uppercut (il scoate pe Adam din noroi ca sa-ti dea un uppercut)
Noe:
- Dove Of Brutality (HAHAHHA, iti trimite varul necunoscut al porumbelului sperantei sa-ti manance ochii)
- Flash Flood (trimite apa din cer care cade pe oponent)
Moise:
- Stone Tablets of Fury (arunca cu cele 10 porunci in fata oponentului)
- Rain of Frogs
Fecioara Maria:
- Immaculate deception
Satana:
-Cereberus Charge
Jezas:
- Crown of Thorns Toss (well u get the point)
- Cross Smash(frustrat din cauza crucificarii isi darama oponentul cu crucea)
- Fishes and Loaves (ploaie de paine si peste peste oponent)
Si multe altele funny dar va las pe voi sa mai vedeti. Happy game playing!
Personajele cu care poti sa joci sunt: Eva, Moise, Noe, Satana, Jezas si Măria. Cateva combo-uri notabile ar fi:
Eva - Apple Toss (da, arunca cu mere)
- Snake Charmer (te biciuieste cu un sarpe)
- Muddy Uppercut (il scoate pe Adam din noroi ca sa-ti dea un uppercut)
Noe:
- Dove Of Brutality (HAHAHHA, iti trimite varul necunoscut al porumbelului sperantei sa-ti manance ochii)
- Flash Flood (trimite apa din cer care cade pe oponent)
Moise:
- Stone Tablets of Fury (arunca cu cele 10 porunci in fata oponentului)
- Rain of Frogs
Fecioara Maria:
- Immaculate deception
Satana:
-Cereberus Charge
Jezas:
- Crown of Thorns Toss (well u get the point)
- Cross Smash(frustrat din cauza crucificarii isi darama oponentul cu crucea)
- Fishes and Loaves (ploaie de paine si peste peste oponent)
Si multe altele funny dar va las pe voi sa mai vedeti. Happy game playing!
duminică, 13 septembrie 2009
joi, 6 august 2009
CINE MOARE- PABLO NERUDA
Moare cate putin cine se transforma in sclavul
obisnuintei,urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii;
cine nu-si schimba existenta;
cine nu risca sa construiasca ceva nou;
cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.
Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea,
cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i" in locul
unui vartej de emotii,acele emotii care fac ochii sa
straluceasca,oftatul sa surada,
si care elibereaza sentimentele inimii.
Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este
nefericit in lucrul sau;
cine nu risca certul pentru incert pentru a-si
indeplini un vis;
cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte
sfaturile "responsabile".
Moare cate putin cine nu calatoreste;
cine nu citeste;
cine nu asculta muzica;
cine nu cauta harul din ei el insusi.
Moare cate putin cine-si distruge dragostea;
cine nu se lasa ajutat.
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si
de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza.
Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte
de a-l fi inceput;
cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si cine
nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea.
Evitam moartea cate putin ,amintindu-ne intodeauna ca
"a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul
fapt de a respira.
Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire
splendida.
Totul depinde de cum o traim...
Daca va fi sa te infierbanti,infierbanta-te la soare.
Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul.
Daca va fi sa plangi,plangi de bucurie.
Daca va fi sa minti,minte in privinta varstei tale.
Daca va fi sa furi, fura o sarutare.
Daca va fi sa pierzi,pierde-ti frica.
Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire.
Daca va fi sa doresti sa fii fericit,doreste-ti in
fiecare zi...
joi, 11 iunie 2009
duminică, 7 iunie 2009
VREAU SA STIU
Nu ma intereseaza numele tau.
Vreau sa stiu dupa ce tanjesti si daca ai
indrazneala sa visezi la implinirea dorintelor inimii tale.
Nu ma intereseaza ce varsta ai. Te intreb daca vei risca sa pari un
prost pentru dragoste, pentru vise, pentru aventura de a fi viu.
Nu ma intereseaza ce planete sunt in cuadratura cu luna ta.Vreau sa
stiu daca ai atins centrul inimii tale, daca ai fost deschis la
trairile vietii ori ai devenit contractat si inchis de frica unei noi
dureri.
Ma intreb daca poti sa traiesti o durere, a mea sau a ta, fara sa faci
nimic pentru a o ascunde dar actionand pt a o micsora sau pentru a o
transforma.
Vreau sa stiu daca poti sa traiesti o bucurie, a mea sau a ta, daca
poti sa dansezi salbatic si sa lasi extazul sa te umple din cap pana
in picioare fara sa ne atentionezi sa fim atenti, realisti sau sa ne
amintesti de limitarile unei fiinte umane.
Nu ma intereseaza daca ceea ce imi spui este adevarat.Vreau sa stiu
daca poti sa dezamagesti uneori pe cineva pentru a ramane sincer fata
de tine insuti, daca poti suporta acuzatiile oamenilor si sa nu-ti
tradezi propriul suflet.
Vreau sa stiu daca poti sa traiesti un esec, al tau sau al meu, si
totusi, sa stai pe malul unui lac linistit si sa strigi catre luna
argintie "Esti atat de frumoasa!".
Nu ma intereseaza unde locuiesti si cati bani ai. Vreau sa stiu daca,
dupa o noapte de durere si disperare, istovit, rupt, te poti ridica si
face ce este necesar pentru Viata.
Nu ma interesaza cine esti si cum ai ajuns aici. Vreau sa stiu ce te
sustine din interior, cand toate celelalte se prabusesc. Vreau sa stiu
daca poti sa ramai singur cu tine insuti si daca iti place cu adevarat
propria-ti companie in clipele de singuratate.
Vreau sa stiu dupa ce tanjesti si daca ai
indrazneala sa visezi la implinirea dorintelor inimii tale.
Nu ma intereseaza ce varsta ai. Te intreb daca vei risca sa pari un
prost pentru dragoste, pentru vise, pentru aventura de a fi viu.
Nu ma intereseaza ce planete sunt in cuadratura cu luna ta.Vreau sa
stiu daca ai atins centrul inimii tale, daca ai fost deschis la
trairile vietii ori ai devenit contractat si inchis de frica unei noi
dureri.
Ma intreb daca poti sa traiesti o durere, a mea sau a ta, fara sa faci
nimic pentru a o ascunde dar actionand pt a o micsora sau pentru a o
transforma.
Vreau sa stiu daca poti sa traiesti o bucurie, a mea sau a ta, daca
poti sa dansezi salbatic si sa lasi extazul sa te umple din cap pana
in picioare fara sa ne atentionezi sa fim atenti, realisti sau sa ne
amintesti de limitarile unei fiinte umane.
Nu ma intereseaza daca ceea ce imi spui este adevarat.Vreau sa stiu
daca poti sa dezamagesti uneori pe cineva pentru a ramane sincer fata
de tine insuti, daca poti suporta acuzatiile oamenilor si sa nu-ti
tradezi propriul suflet.
Vreau sa stiu daca poti sa traiesti un esec, al tau sau al meu, si
totusi, sa stai pe malul unui lac linistit si sa strigi catre luna
argintie "Esti atat de frumoasa!".
Nu ma intereseaza unde locuiesti si cati bani ai. Vreau sa stiu daca,
dupa o noapte de durere si disperare, istovit, rupt, te poti ridica si
face ce este necesar pentru Viata.
Nu ma interesaza cine esti si cum ai ajuns aici. Vreau sa stiu ce te
sustine din interior, cand toate celelalte se prabusesc. Vreau sa stiu
daca poti sa ramai singur cu tine insuti si daca iti place cu adevarat
propria-ti companie in clipele de singuratate.
vineri, 22 mai 2009
ERNEST BERNEA
Azi l-am descoperit....e originar din orasul meu natal si....imi place:
ERNEST BERNEA : Sociolog, etnograf si filozof, intelectual de marcã al Miscãrii Legionare cu o prestantã unanim recunoscutã în cercurile de specialitate.
Originar din orasul Brãila, Ernest Bernea face studiile primare si cele liceale în orasul natal (absolvent al liceului "Nicolae Bãlcescu"), dupã care urmeazã studiile superioare la Bucuresti în Litere si Filozofie. Intre anii 1930-1933, Ernest Bernea continuã cu studiile de specializare în Sociologie si Istoria Religiilor la Paris, iar la Freiburg (Germania) pe cele de Filozofie (cu filozoful Martin Heidegger).
Revenit în tarã, alãturi de Traian Herseni în cadrul Institutului Social Roman condus de Dimitrie Gusti, Ernest Bernea a adus o contributie valoroasã la cercetarile monografice întreprinse în diferitele zone ale tãrii, publicând importante studii si relatãri în revistele de specialitate.
In timpul prigoanei carliste, E. Bernea se gãseste întemnitat în lagãrul dela Vaslui, unde scapã ca prin minune de pogromul antilegionar din 21-22 Septembrie 1939.
Fost Profesor la Facultatea de Litere si Filozofie din Bucuresti, ministru.
Dupã rebeliunea antonescianã din Ianuarie 1941, Ernest Bernea este arestat împreunã cu multi alti camarazi, fiind internat în lagãrul dela Târgu-Jiu si închisoarea din Tg. Ocna.
Eliberat pentru putin timp si apoi rearestat imediat dupã ocupatia comunistã a tãrii, Ernest Bernea a fost reîntemnitat de noile autoritãti, petrecâd multi ani în infernul dantesc al temnitelor, fiind eliberat (1962) în cele din urmã cu sãnãtatea zdruncinatã.
INDEMN LA SIMPLITATE
De ce se urăsc oamenii ? E atât necunoscut şi atâta suferintă legată de soarta noastră încât legea de toate zilele ar trebui să fie numai dragostea şi mângâierea.
De ce se chinuesc oamenii unii pe altii ? N’au loc sub soare ? Nu le ajunge pânza cerului ? Sunt atât de grele păcatele ce ne apasă încât ar trebui să lucrăm până la cea din urmă fărâmă de putere pentru a înlătura urâtul ce ne desparte unii de altii.
E multă frumusete în lume dar oamenii orbi nu o văd. Inclinarea spre a face răul e atât de puternică încât pentru a o învinge a fost nevoie de marea dragoste şi jertfă a Dumnezeului întrupat.
Sunt oameni sinceri şi sunt oameni vicleni. E sfâşietor de trist să vezi cum între oameni ca şi între popoare calea înşelăciunii dă pas înainte celor ce o folosesc.
Vieata ne dă foarte des acest spectacol: omul bun, omul curat este vânatul celui viclean; acesta din urmă nu poate trăi fără pradă. Morala publică aduce laude şi răsplăteşte fapta acestuia, faptă care nu are nici o deosebire fată de aceea a unui lup fugărind o căprioară pe întinderite albe ale zăpezii.
De ce stau oamenii la pândă şi se vânează unii pe altii ? De ce cred ei că au loc în lume numai atunci când dispare altul ? Locul tău, locul darurilor proprii nu ti-l poate lua nimeni ; îl ai odată cu vieata.
(Indemn la simplitate, 1939 / 2006)
Omul “civilizat” este în genere înclinat să traiască mai mult prezentul ; prezentul care, fără un sens şi o luptă a noastră, nu reprezintă nimic şi care fuge; să-l trăiască prin toate simturile trupului atât de rafinat de civilizatia aceasta de care sunt atât de mândri.
A mânca bine, a îndrăgi femei frumoase, a fura şi exploata pe cei slabi, a dormi lenea unui trup obosit de senzatii tari, a te închina icoanelor rotunde ale banului devenit în acest fel adevăratul Dumnezeu făcător de minuni, iată expresia unei vieti pentru care a trudit o lume întreagă de milenii.
Ce va fi mâine nu-l interesează pe acest, om ; poate să se frângă şi osia cerului ! Ce va fi mâine „vom trăi şi vom vedea”. Totul trebue consumat acum pe calea simturilor însetate de puternice sguduiri, trebue îndrumat către totala satisfactie a pământului uscat şi nerodit din noi.
Gândurile mari, credintele, dorul unei vieti mai pure şi mai frumoase sunt ale poetilor, ale visătorilor ; omul “civilizat” n’are ce face cu ele, nu le caută şi nici nu le cultivă pentrucă “nu umblă după himere”. Acest om îndobitocit de binele material, acest om al prezentului stors de sensuri, acest om îşi duce vieata numai cu perdelele trase, închis, apăsat, căzut în propria sa întunecime.
Drama începe acolo unde prezenta sa este activă. El retează elanuri, compromite credinte, îngenunche frumusetea şi omoară omenia. El nu poate suferi altceva dincolo de fiinta sa înrădăcinată atât de puternic într un pământ care şi el refuză să-l primească.
Omule mic, omule putred, omule dizolvant, de ce eşti uneori atât de puternic ?!
(Indemn la simplitate, 1939 / 2006)
ERNEST BERNEA : Sociolog, etnograf si filozof, intelectual de marcã al Miscãrii Legionare cu o prestantã unanim recunoscutã în cercurile de specialitate.
Originar din orasul Brãila, Ernest Bernea face studiile primare si cele liceale în orasul natal (absolvent al liceului "Nicolae Bãlcescu"), dupã care urmeazã studiile superioare la Bucuresti în Litere si Filozofie. Intre anii 1930-1933, Ernest Bernea continuã cu studiile de specializare în Sociologie si Istoria Religiilor la Paris, iar la Freiburg (Germania) pe cele de Filozofie (cu filozoful Martin Heidegger).
Revenit în tarã, alãturi de Traian Herseni în cadrul Institutului Social Roman condus de Dimitrie Gusti, Ernest Bernea a adus o contributie valoroasã la cercetarile monografice întreprinse în diferitele zone ale tãrii, publicând importante studii si relatãri în revistele de specialitate.
In timpul prigoanei carliste, E. Bernea se gãseste întemnitat în lagãrul dela Vaslui, unde scapã ca prin minune de pogromul antilegionar din 21-22 Septembrie 1939.
Fost Profesor la Facultatea de Litere si Filozofie din Bucuresti, ministru.
Dupã rebeliunea antonescianã din Ianuarie 1941, Ernest Bernea este arestat împreunã cu multi alti camarazi, fiind internat în lagãrul dela Târgu-Jiu si închisoarea din Tg. Ocna.
Eliberat pentru putin timp si apoi rearestat imediat dupã ocupatia comunistã a tãrii, Ernest Bernea a fost reîntemnitat de noile autoritãti, petrecâd multi ani în infernul dantesc al temnitelor, fiind eliberat (1962) în cele din urmã cu sãnãtatea zdruncinatã.
INDEMN LA SIMPLITATE
De ce se urăsc oamenii ? E atât necunoscut şi atâta suferintă legată de soarta noastră încât legea de toate zilele ar trebui să fie numai dragostea şi mângâierea.
De ce se chinuesc oamenii unii pe altii ? N’au loc sub soare ? Nu le ajunge pânza cerului ? Sunt atât de grele păcatele ce ne apasă încât ar trebui să lucrăm până la cea din urmă fărâmă de putere pentru a înlătura urâtul ce ne desparte unii de altii.
E multă frumusete în lume dar oamenii orbi nu o văd. Inclinarea spre a face răul e atât de puternică încât pentru a o învinge a fost nevoie de marea dragoste şi jertfă a Dumnezeului întrupat.
Sunt oameni sinceri şi sunt oameni vicleni. E sfâşietor de trist să vezi cum între oameni ca şi între popoare calea înşelăciunii dă pas înainte celor ce o folosesc.
Vieata ne dă foarte des acest spectacol: omul bun, omul curat este vânatul celui viclean; acesta din urmă nu poate trăi fără pradă. Morala publică aduce laude şi răsplăteşte fapta acestuia, faptă care nu are nici o deosebire fată de aceea a unui lup fugărind o căprioară pe întinderite albe ale zăpezii.
De ce stau oamenii la pândă şi se vânează unii pe altii ? De ce cred ei că au loc în lume numai atunci când dispare altul ? Locul tău, locul darurilor proprii nu ti-l poate lua nimeni ; îl ai odată cu vieata.
(Indemn la simplitate, 1939 / 2006)
Omul “civilizat” este în genere înclinat să traiască mai mult prezentul ; prezentul care, fără un sens şi o luptă a noastră, nu reprezintă nimic şi care fuge; să-l trăiască prin toate simturile trupului atât de rafinat de civilizatia aceasta de care sunt atât de mândri.
A mânca bine, a îndrăgi femei frumoase, a fura şi exploata pe cei slabi, a dormi lenea unui trup obosit de senzatii tari, a te închina icoanelor rotunde ale banului devenit în acest fel adevăratul Dumnezeu făcător de minuni, iată expresia unei vieti pentru care a trudit o lume întreagă de milenii.
Ce va fi mâine nu-l interesează pe acest, om ; poate să se frângă şi osia cerului ! Ce va fi mâine „vom trăi şi vom vedea”. Totul trebue consumat acum pe calea simturilor însetate de puternice sguduiri, trebue îndrumat către totala satisfactie a pământului uscat şi nerodit din noi.
Gândurile mari, credintele, dorul unei vieti mai pure şi mai frumoase sunt ale poetilor, ale visătorilor ; omul “civilizat” n’are ce face cu ele, nu le caută şi nici nu le cultivă pentrucă “nu umblă după himere”. Acest om îndobitocit de binele material, acest om al prezentului stors de sensuri, acest om îşi duce vieata numai cu perdelele trase, închis, apăsat, căzut în propria sa întunecime.
Drama începe acolo unde prezenta sa este activă. El retează elanuri, compromite credinte, îngenunche frumusetea şi omoară omenia. El nu poate suferi altceva dincolo de fiinta sa înrădăcinată atât de puternic într un pământ care şi el refuză să-l primească.
Omule mic, omule putred, omule dizolvant, de ce eşti uneori atât de puternic ?!
(Indemn la simplitate, 1939 / 2006)
duminică, 5 aprilie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)